""Onoarea"" Bucurestilor de a gazdui marele Sommet al Francofoniei, ca o punte intre Ouagadougou si Quebec, ne este trambitata, de dimineata si pana-n creierii noptii, pe toate canalele media. Autoritati gamfoase si reporteri excitati pana la orgasm delirant de importanta momentului anunta pe un ton grav poporul ca Romania va castiga. Ce castiga Romania? Dracua€™ stie, ca pelteaua lunga ""respect, prestigiu, mediatizare"" e necuantificabila si nu mai poate impresiona un om relativ intreg la minte.
Toti oficialii ne indeamna sa strangem din dinti, sa fim patrioti, sa ne ducem masinile-n munti, ca nu cumva sa incurcam onoratii oaspeti in marsul lor triumfal pe drumul oaselor Otopeni - Casa Poporului. De ce? Cica o sa ne fie candva cam bine, ca efect al reuniunii celor 63 de sefi de stat si/sau de guvern. Iar daca pe vremea lua€™ nea Nicu sarbatoream orice prin munca, la 17 ani dupa ce l-am ciuruit celebram printr-o bine-meritata vacanta pentru aproape toata bugetarimea Capitalei.
Oltenii au o vorba: ""Nu mancam, daa€™ ne purtam"". Cam asa suna si politica noastra de (partid si de) stat. Mandri ca magarul la trasura, decidentii nostri numiti sau alesi se comporta similar tovarasilor dictatori din Africa Neagra, ocupanti ai ""functiilor"" de casapi ai propriilor popoare inca de pe vremea cand prietenul lor Ceausescu tragea-n piept aer, nu gloante. Fiindca e complicat de obtinut prestigiu prin munca si respect fata de lege sau electorat, jupanii inscaunati de popor peste casa de bani deloc plina a tarii incearca sa-si cumpere aprecierea externa prin organizari de reuniuni megalomanice. In acelasi timp, la intern livreaza poporului firimituri. E drept ca pe popor nu l-a intrebat nici vantul, nici pamantul daca are chef sa cheltuiasca nu-stiu-cate-catralioane-de-lei ca sa-i vada din viteza coloanei oficiale pe Jacques Chirac, Albert de Monaco sau pe inegalabilii Blaise Compaore din Burkina-Faso, Choummaly Sayasone al Laosului ori James Michel, inteleptul carmaci al paradisului turistic Seychelles.
Pentru ca acesti domni sa se simta la Bucuresti, vreme de jumaa€™ de saptamana, ca-n sanul lui Avraam, cateva milioane de platitori de taxe si impozite sunt agresati pana la isterie, cu tupeu, pe banii lor, de o armata de bagatori de seama (guvernanti, politisti, functionari din administratia locala). Dai un ban, dar stii ca nu-l mai aia€¦
P.S. Ieri, cu exceptia zonelor delimitate prin ""morcovii"" bicolori, circulatia prin Capitala europeana a fost un vis. Daca vrei, poti!