Daca unii au talentul sa-si dea cu stangu-n dreptu', dl Ion Cristoiu are geniul de a-si da cu gore-n pirgu. De aici periostita cronica de care sufera si schiopatatul multora din analizele Domniei sale. Pacat, fiindca dl Cristoiu nu e un gazetar lipsit de har. Altceva ii lipseste. Ca raspuns la un text al meu, in care ceream autoritatilor sa dea curs cererii dlui Cristoiu de a desecretiza dosarele disidentilor, ba ma angajam sa-i dau o procura notarizata spre a-l primi pe al meu, in editorialul sau de luni, 25 septembrie, din Jurnalul National, dl Cristoiu mai trage cateva salve si afirma ca "nu intamplator" am "sarit ca ars". Nu cererea dlui Cristoiu (repet, am si sustinut-o!) m-a deranjat, ci clar-obscurul discurului sau, care te putea duce cu gandul la multi. Cu alte cuvinte, m-a deranjat diversiunea. Atunci cand stii cu adevarat ceva, cand e vorba de o chestiune atat de serioasa precum "Securitatea apela la fabricarea de disidenti, pe care ii plasa apoi la Europa libera" sau cand te referi in acesti termeni la cei ce au "lucrat la posturi de radio occidentale" - "De unde stim noi ca anumite pozitii adoptate de ei in moment-cheie ale bataliei politice n-au fost urmarea santajului cu dosarul secretizat?" se cuvine sa spui despre cine si despre ce este vorba.
Dl Cristoiu minte cand scrie ca as fi declarat "pe proprie raspundere" ca solicitarea domniei sale ma avea pe mine in vedere. Faceam doar o socoteala, pe degete, in legatura cu cei la care s-ar fi putut referi in balmajeala sa si scriam "Daca pe mine ma are in vedere...". De la "daca" la "pe proprie raspundere" e o cale lunga. Dl Cristoiu ma acuza si cand imi da dreptate! Eu afirmam ca "nu sunt genul de prezenta care poate impune un lider de opinie", dl Cristoiu scrie "Dorin Tudoran e practic inexistent in dezbaterea de opinie din Romania". Atunci, in legatura cu ce polemizam?
Dl Cristoiu marturiseste cu o candoare amuzanta ca habar nu avea, pana la articolul meu din Ziua, ce facusem si dresesem in calitate de "proaspatul Sfintul Gheorghe al anticomunismului". Asa ca a cautat in biblioteca date despre viata si activitatea mea. Nu intreb in ce biblioteca, dar iata ce a descoperit, printre altele, dl Cristoiu:
Ca am lucrat la Publicatiile romanesti pentru strainatate. Adevarat. "Suspectate ca oficine ale Directiei de Informatii Externe a Securitatii". Interesant. Sa se scoata documentele si sa vedem cine si cu ce s-a ocupat la acele publicatii. Ca apoi am lucrat la Flacara lui Adrian Paunescu. Adevarat. Si in timpul acela, acolo se scria, pe cat se putea, si gazetarie pe care dl Cristoiu n-a indraznit niciodata sa o faca. Apoi la Luceafarul. Adevarat. Unde as fi declansat "un scandal obscur", provocand o bataie pentru ca nu as fi fost numit redactor-sef. Minciuna. Pana si din Cartea Alba a Securitatii se vede cat de "obscur" fusese acel scandal de era monitorizat din scurt de Securitate si Sectia de Presa a CC al PCR.
Tot din biblioteca, dl Cristoiu mai afla ca am fost membru al Consiliului de Conducere al Uniunii Scriitorilor. Adevarat. Ales prin vot secret de colegii mei. Dupa ce Nicolae Ceausescu a impus, nestatutar, un presedinte al Uniunii Scriitorilor, si dupa alte evenimente de acelasi fel, mi-am dat demisia din Consiliu. Securitatea mi-a aprobat sa merg in Occident de "trei ori succesiv: in Franta si RFG (1979, 1980, 1981)". "Bibliotecarul" merita urecheat.
Ajuns in Occident, as fi gasit "nu numai bani pentru a supravietui, ci si pentru a scoate o publicatie". Minte. N-am gasit nimic. Am cautat de lucru. Am reusit. In ce priveste publicatia pentru care am obtinut fonduri ea este... trei publicatii. Deci, si mai suspect.
Nu am insinuat josnic, cum scrie dl Cristoiu, ca ne-am fi vazut inainte de 1989. Am scris, negru pe alb, ca i-am batut la usa biroului spre a intreba de ce nu-mi respecta dreptul la replica. Dar, avand probleme de memorie, dupa moartea lui Nicu Ceausescu, dl Cristoiu a sustinut chiar si despre cel care-l facuse redactor-sef adjunct al Scanteii tineretului, ca nu l-a cunoscut. Cum sa-si aminteasca de mine? Din editorialul de acum al dlui Cristoiu, lipseste un singur lucru - cine erau, totusi, tintele atacului sau din 29 august? Nume, date, probe.
In sfarsit, nu pot decat sa respect opiniile dlui Cristoiu despre scriitorul si gazetarul Dorin Tudoran. Spuneam saptamana trecuta ca si convingerile dlui Cristoiu au dreptul la libertate. Ba imi si scoteam palaria in fata vocatiei si consecventei Domniei sale. Scoasa e si acum!