Axa. Unde este Axaaa?

Marti, raportul de tara a consfintit inchiderea unei etape de istorie, punand peste Romania prezentului o stampila mare pe care scrie ""acceptabil"". Noua etapa, in care intram cu majoritatea metehnelor avute in prima, e legata total de Europa si de evolutiile Uniunii. Toata lumea e de acord in aceste zile ca viitorul trece pe la Bruxelles. Privind acest entuziasm nu poti sa nu te intrebi: Bine, si Axa? Unde este Axa? Sau marele proiect romanesc la Marea Neagra? Sau rolul nostru in Transnistria? Am ales acest titlu pentru articolul de azi pornind de la un ""strigat de lupta"" specific galeriilor de fotbal. Cand echipa adversa e batuta zdravan, galeria se intreaba unde este adversarul. In cazul de fata asa i-ar putea striga lui Traian Basescu niste oameni atat de rai incat sa-i urmareasca politica externa pas cu pas.

UE exista. Toate celelalte, nu. Pentru ca aiurelile menite sa dea continut unui proiect de politica externa inexistent, au viata scurta. Nu ma refer desigur la relatiile speciale cu SUA, nu ma refer la apartenenta noastra la NATO - obtinuta cu eforturi deosebite in 2003, pe vremea cand eram seful guvernului - nu ma refer la relatiile deosebite cu Marea Britanie. Absolut necesare. Dar aroganta de a crede ca cele trei capitale: Bucuresti, Londra, Washington se afla pe aceeasi orbita geostrategica nu ne-a creat decat probleme. In Europa. Atunci cand ne bateam sa intram in Uniunea Europeana!! Ceea ce functioneaza sunt constructiile de durata, care implica mai multe institutii si mai multe guvernari. Cum a fost si este integrarea Europeana.

In mai putin de zece ani de insistente diplomatice si administrative, am reusit sa facem din integrare un proces ireversibil. Chiar daca Romania nu e total pregatita. Marea problema a viitorului imediat este sa gasim cele mai eficiente cai prin care apartenenta la UE sa aiba efecte rapide asupra calitatii vietii romanilor.

Si ajuns aici, nu pot sa nu ma gandesc la un lucru: am avea poate nevoie de un moratoriu in care sa punem in miscare legile pe care le aveam deja, fara sa adoptam altele noi doar de dragul adoptarii. Stiu ca e o utopie si ca integrarea presupune in continuare multe acte normative noi. Dar daca numarul acestor acte, stivuite pe o masuta la guvern, creeaza un sentiment al datoriei implinite, atunci e de jale. Nu e european cel care are legi europene, ci cel care actioneaza in baza lor.
Vedeti, indiferent de legi, atat de des invocate, nici nu mai conteaza cine numeste Procurorul General, CSM sau Ministrul Justitiei. Va fi oricum o propunere providentiala. Nu conteaza controlul civil la conducerea armatei, oricum acolo nu e nimeni. Nu conteaza cum se exercita controlul asupra serviciilor secrete, inclusiv prin numirea directorilor. Oricum ei nu sunt numiti cu lunile, iar cand sunt desemnati genereaza, din nou, confuzie.

In toate aceste cazuri, principiile europene au cedat in fata culiselor politice romanesti. Evident, nu sunt singurele. Dar puteti fi siguri ca la aceasta ora, in aceasta tara, mii de oameni studiaza atent normele europene nu ca sa le aplice ci ca sa vada cum le pot ocoli.

PS. In Raport se arata foarte clar: decizia UE de a integra Romania la 01 ianuarie 2007 a fost luata in 2002, iar pe baza finalizarii negocierilor in decembrie 2004, s-a semnat Tratatul de aderare in 2005. Vom sti oare sa transmitem, mai departe, viitoarelor generatii, stafeta celui mai important proces de modernizare a Romaniei?

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe