Metodele aplicate de fostii securisti erau diabolice. Stau marturie documentele din arhivele fostei Securitati, ajunse la CNSAS. Masurile intreprinse de fosta Securitate impotriva lui Marin Trusca i-au marcat acestuia destinul pentru toata viata.
Metodele aplicate de fostii securisti erau diabolice. Stau marturie documentele din arhivele fostei Securitati, ajunse la CNSAS. Masurile intreprinse de fosta Securitate impotriva lui Marin Trusca i-au marcat acestuia destinul pentru toata viata. Timp de aproape 20 de ani el a fost haituit de securisti si a avut de suferit pentru convingerile sale politice. Si totul i s-a intamplat pentru ca a indraznit sa se opuna regimului dictatorial al lui Ceausescu. Ca el sunt multi altii care au patimit din cauza notelor pe care le dadeau informatorii din centrele universitare si care culminau cu actiuni de politie politica ale Departamentului Securitatii Statului.
In perioada 1971-1989, Marin Trusca s-a aflat in atentia diverselor structuri ale fostei Securitati. Semnaturile a peste 120 de ofiteri de securitate se regasesc pe documentele din dosarele intocmite de organele represive ale regimului comunist. Marin Trusca a trecut prin tot calvarul pe care ar fi putut cineva sa-l indure din partea Securitatii - de la actiuni de intimidare pana la internarea in ospicii. Unii ofiteri care au semnat sau au desfasurat actiuni informative impotriva lui Trusca se mai regasesc si acum prin unele institutii ale statului. Pe langa numele celor peste 120 de ofiteri securisti, Trusca a descoperit in dosarele pe care le-a studiat la CNSAS si zeci de civili care dadeau note informative despre el. In toti acesti ani de cosmar, Trusca nu s-a lasat invins de Sistem si a continuat sa-si sustina cu argumente convingerile politice.
Inceputul calvarului
Totul a inceput in aprilie 1971 cand,colonelul Biris Vladimir si locotenentul Aldea Nicolae, din cadrul Consiliului Securitatii Statului - Inspectoratul de Securitate al Municipiului Bucuresti, intocmeau o nota-raport, in baza unor informatii primite de la Directia I a DSS, din care rezulta ca, pe 14 aprilie 1971, la Facultatea de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti, urmeaza sa aiba loc o sedinta a Asociatiei studentesti a anului IV, in timpul careia un student intentioneaza sa "ridice unele probleme cu totul deosebite". Cel care punea pe jar Consiliul Securitatii Statului nu era nimeni altul decat Marin Trusca, la vremea respectiva student in anul IV la Facultatea de Istorie si loctiitor al secretarului Asociatiei studentesti pe an. Din nota-raport intocmita de Inspectoratul de Securitate al Municipiului Bucuresti rezulta ca Trusca avea pregatit un material intitulat "Cauzele politico-sociale si intelectuale ale decaderii anului IV". Studentul care dadea batai de cap conducerii facultatii si organelor de securitate refuzase sa prezinte in prealabil continutul acestui material, invocand libertatea discutiilor si a cuvantului. Considerat de catre Comitetul de partid al Centrului Universitar un document cu "un profund caracter dusmanos si denigrator la adresa politicii si statului nostru si la adresa conducerii de partid" s-a decis deschiderea unui dosar de urmarire informativa a studentului Trusca si incercarea de stopare a prezentarii materialului de catre acesta.
Studentie neagra
Chiar daca la sedinta respectiva un membru al prezidiului sedintei a propus intreruperea discutiilor, Trusca a reusit sa-si prezinte materialul. Dar ce continea acest material care a constituit punctul de plecare pentru actiunile ulterioare ale organelor de securitate impotriva lui Trusca si transformarea vietii acestuia intr-un cosmar? Asa cum rezulta din nota semnata de colonelul Biris Vladimir si locotenentul Aldea Nicolae, studentul Trusca se referea in documentul respectiv la "o serie de idei ce se flutura in unele state sau la posturi de radio straine ca burghezie proletara, pretinsa lipsa de drepturi si asa-zisa inegalitate si ridicarea unor aspecte cu caracter nationalist;... contradictiile antagonice ce ar exista in tara noastra care imparte membrii societatii in grupul conducatorilor si al celor condusi, facand o pledoarie asupra contradictiilor de ordin social, politic si moral ce ar exista intre aceste grupuri". Pe langa aceste nemultumiri pe care Marin Trusca le prezenta la vremea respectiva, din raportul intocmit de cei doi securisti rezulta ca studentul era nemultumit si de accentuarea demagogiei si servilismului care, in opinia lui, aveau loc cu acceptul conducerii de partid si de stat. Trusca anunta inca din 1971 ca "va veni timpul cand se va pune problema raspunderii". Consecintele nu au intarziat sa apara.
Primele represalii
Trusca a fost destituit din functia de loctiitor de secretar si a fost pus in discutia mai multor comisii ale Comitetului de partid din Centrul universitar. In paralel, organele de securitate incepeau o laborioasa munca de urmarire a lui Trusca pentru a descoperi tot ce se poate despre "studentul-problema".
Supravegerea informativa generala impotriva lui Trusca a fost pusa in aplicare, iar la dosarul lui au inceput sa se adune pe langa rapoartele ofiterilor desemnati sa-l supravegheze si numeroase note ale informatorilor din anturajul acestuia desemnati de Securitate sa obtina orice informatie despre el. In noiembrie 1971, intr-o nota scrisa de unul din ofiterii care-l aveau in lucru pe Trusca se mentioneaza ca una din sursele infiltrate in anturajul acestuia a aflat ca Marin Trusca intentioneaza sa ia legatura cu brigada MaoTze-Dun. Actiunile declansate de Securitate impotriva studentului Trusca au continuat pe parcursul anilor IV si V de studii.
Trusca refuza sa puna portretul lui Ceausescu pe peretii scolii
Potrivit declaratiilor acordate ziarului nostru, Marin Trusca a avut probleme si la sustinerea lucrarii de licenta. Din cauza faptului ca a abordat problema Basarabiei (care facea obiectul lucrarii de diploma - n.r.) dintr-un unghi de vedere care nu convenea regimului, a trebuit sa-si schimbe tema. Chiar daca pe parcursul anilor de studii a avut note mari, la examenul de stat nu a obtinut decat nota 6 pentru a nu putea fi repartizat intr-o institutie de invatamant din Bucuresti sau din alt oras apropiat de Capitala. In aceste conditii, proaspatul profesor de istorie Marin Trusca este trimis in septembrie 1972 la Scoala generala din satul Gusitei, comuna Hurdugi, judetul Vaslui. Aici este preluat din punct de vedere informativ de Inspectoratul Judetean Vaslui, Serviciul I, din Ministerul de Interne. Dupa numai doua luni de la sosirea in satul respectiv, notele informative in legatura cu Trusca incep sa curga. Din ele rezulta ca profesorul de istorie de la Scoala Generala din satul Gusitei face afirmatii tendetioase la adresa "partidului si a conducatorilor lui". Trusca comite un gest care ii va infuria si mai mult pe securistii care il aveau in lucru. El se opune in legatura cu amplasarea portretului lui Ceausescu pe un perete al cabinetului de stiinte sociale din scoala afirmand ca "nu este de acord ca acest tablou sa fie pus intr-o rama ca o icoana si ca el nu va face acest lucru, iar daca va fi fortat va merge chiar pana la conducatorul statului pentru a-l intreba daca este de acord ca portretul lui sa fie inramat si pus ca o icoana la scoala". Dizidentul Trusca nu era multumit nici de faptul ca Nicolae Ceausescu nu vorbea in vizitele pe care le facea in strainatate despre problema Basarabiei. In discutiile ce se purtau in cadrul invatamantului ideologic cu cadrele didactice, Trusca nu se ferea sa condamne diferentele salariale existente. In opinia lui, "salariile mici cresc foarte putin si asta nu inseamna decat o mila pentru masele populare, fiind de fapt o jignire adusa acestora".
Telegrame catre Ceausescu si amenintari cu greva foamei
Profesorul Trusca a dat batai mari de cap securistilor si in momentul in care a pus pe un perete din cabinetul de stiinte sociale un fotomontaj numai cu aspecte din R.P Chineza. El a lipit si mai multe hartii pe care a scris ca "pentru a fi cu adevarat comunist trebuie sa-ti insusesti organic modul de viata a lui Lenin, MaoTze-Dun si Fidel Castro". Si pentru ca sa-i enerveze si mai mult pe cei care il urmareau, Trusca a afisat pe un alt perete din scoala diferite scheme cu privire la preturile bunurilor de consum din principalele tari capitaliste. Nemultumit ca nu obtine nici un raspuns la unele sesizari trimise la Comitetul judetean al PCR Vaslui, Trusca ii trimite in septembrie 1973 o telegrama lui Ceausescu prin care il informeaza ca va intra in greva foamei. Actiunea a fost stopata de organele de securitate si anul urmator este luat in armata ca militar cu termen redus la o unitate din Medgidia. Si aici intra urgent in atentia contrainformatiilor militare.
Contrainformatiile militare au vrut sa il declare nebun
In urma unui control, in valiza soldatului Trusca sunt descoperite diferite publicatii straine chinezesti si materiale dactilografiate ce contineau cuvantari ale conducatorilor chinezi sustinute la ONU. Pe langa acestea, Trusca avea si diverse carti de vizita ale unor persoane din Ambasada Vietnamului. Avand in vedere si o nota trimisa de catre maiorul Paraschiv, seful Securitatii Vaslui, catre ofiterul de contrainformatii de la unitatea militara unde-si satisfacea stagiul militar TR-istul Trusca, se decide internarea acestuia in Spitalul Militar Constanta, la Sectia Psihiatrie. Este supus unui consult de specialitate si se face primul pas pentru a fi declarat nebun - o practica des folosita de Securitate pentru a pune calus opozantilor regimului ceausist. In cele din urma este declarat apt necombatant si este lasat la vatra. Dar asta nu inainte de a se incerca "influentarea sa atat prin relatiile operative, cat si prin discutii purtate cu ofiterul C.I."
Revenit la catedra de istorie din satul Gusitei, Marin Trusca continua sa-si sustina ideile in fata profesorilor si elevilor, idei care contraveneau politicii lui Ceausescu, axandu-se pe problema Basarabiei. In rapoartele ofiterilor de securitate care-l urmareau se mentiona faptul ca profesorul Marin Trusca sustinea in toate ocaziile ca Basarabia "este un teritoriu care apartine Romaniei si pentru a se realiza unirea Basarabiei cu Romania va trebui ca in Romania sa se creeze conditii de trai mai bune pentru ca populatia din Basarabia sa ceara unirea cu Romania".
Dat afara din invatamant
Soarta lui Trusca in invatamant este pecetluita la inceputul anului 1975. Prin ordinul lui Traian Pop, adjunct al ministrului Educatiei si Invatamantului, pe 13 ianuarie 1975, Marin Trusca este "eliberat din invatamant in vederea desfacerii contractului de munca. Motivele invocate, asa cum apar in documentul respectiv, erau urmatoarele: "Necorespunzator pentru invatamant, incalca programele scolare, transmitand elevilor cunostinte si idei care vin in contradictie cu politica si ideologia partidului si statului nostru, are o atitudine de sfidare si jignire fata de organele de partid si de stat". In luarea acestei decizii au cantarit mult si actiunile intreprinse de Securitate. Acest lucru rezulta din Dosarul de Urmarire Informativa intocmit de Serviciul I al Inspectoratului Judetean Vaslui din Ministerul de Interne. Practic, Trusca a fost urmarit non-stop. In acest scop au fost stabilite procedurile, termenele de executie si persoanele care urmau sa indeplineasca ordinele.
Internat la Socola
Securitatea a avut insa si probleme in cazul Trusca. Asa cum rezulta din Dosarul de Urmarire Informativa (DUI), in scoala din satul Gusitei, unde preda Marin Trusca, nu exista "nici un informator din randul cadrelor didactice care sa fie folosit pe langa Trusca Marin si nici altul mai pregatit in sat. Acest lucru influenteaza asupra lucrarii lui Trusca... De aceea va fi recrutat un informator in mediul scolar din Gusitei." Securitatea apeleaza in cele din urma la omul de serviciu din scoala care se afla in legatura cu seful de post din sat chiar daca "pregatirea sa este inferioara obiectivului nostru, urmeaza a fi instruit pentru a stabili: persoanele ce formeaza anturajul lui Trusca Marin, sa semnaleze imediat cand obiectivul pleaca din localitate si unde anume, ce comentarii dusmanoase face obiectivul in relatiile cu diferiti cetateni din sat". Securistii care-l aveau in lucru pe Trusca s-au folosit si de alti informatori pentru a incerca sa o influenteze pe prietena acestuia "sa-i modifice atitudinile si conceptiile sale gresite." Cea mai cruda masura dispusa de securisti in DUI era insa aceea ca pe perioada campaniei de alegeri, Trusca Marin sa fie internat la un spital de neuropsihiatrie. De acest lucru a raspuns maiorul Cojocaru Vasile, iar sarcina a si fost indeplinita. Nemultumit de decizia privind desfacerea contractului de munca, Trusca ameninta in ianuarie 1975 ca se va duce in audienta la Ceausescu si ca daca nu va fi primit isi va da foc in fata sediului C.C. al P.C.R. Maiorul Paraschiv de la Vaslui isi anunta sefii de la Bucuresti despre intentiile lui Trusca si raporta ca obiectivul va fi luat in filaj si "vom intreprinde masuri prin care sa fie impiedicat sa ajunga la Bucuresti". Trusca Marin, figurand in dosarele de urmarire ale securitatii cu numele de cod "Didactul", nu a mai ajuns la Bucuresti, ci la Spitalul Clinic de Psihiatrie "Socola" unde a fost internat cu diagnosticul de "schizofrenie paranoida". Trusca sta doua luni la Socola. In ciuda interventiilor facute de Securitate pentru a termina definitiv cu obiectivul "Didactul", medicii de la Socola nu-i administreaza medicamente care sa-l transforme pe Trusca intr-o leguma, iar pe 18 aprilie 1975 elibereaza un certificat din care rezulta ca Trusca "se afla in stare de ameliorare si poate fi orientat intr-o activitate in domeniul in care este pregatit sub indrumarea familiala si tratament ambulatoriu de intretinere. Drept care am eliberat prezentul certificat pentru a-i servi la serviciu".
Din profesor ajunge muzeograf
Pentru Marin Trusca urmeaza o perioada de cosmar deoarece este obligat sa se mute dintr-o localitate in alta. Fara a mai putea profesa este obligat sa se angajeze ca muncitor necalificat pe la diverse intreprinderi. In tot acest pelerinaj prin tara, Securitatea nu-l scapa nici un moment de sub observatie si este luat in urmarire informativa de directiile judetene de securitate pe unde isi stabilea temporar domiciliul. In cele din urma, la interventia unui reprezentant local al Sectiei de propaganda al C.C. al P.C.R., Marin Trusca este angajat muzeograf la Muzeul Olteniei. Aici intra in atentia organelor locale ale Securitatii care-i deschid un nou dosar de urmarire informativa, dosar care devine din ce in ce mai voluminos ca urmare a rapoartelor ofiterilor desemnati sa se ocupe de el si al notelor scrise de informatorii din anturajul lui. Ani in sir, Trusca apare in rapoartele ofiterilor care lucrau la dosarul lui ca un personaj care se opune regimului si instiga colegii la actiuni impotriva conducatorilor de partid. Din acesta cauza, la inceputul anului 1984, colonelul de securitate Dupac Mircea propunea inlaturarea lui Trusca din functia de muzeograf la Muzeul Olteniei. Propunerea nu a fost pusa in practica.
Generalul Iulian Vlad s-a interesat personal de Trusca
De "obiectivul Trusca" s-a ocupat personal si generalul Iulian Vlad. In cadrul actiunii "Orizont 2000", declansata de Departamentul Securitatii Statului, generalul maior Alexie Stefan trimitea o informare colonelului Grama Mircea si locotenent colonelului Chitoiu Ion de la Dolj prin care ii informa ca Iulian Vlad a "ordonat sa se acorde atentie numitului Trusca Marin (...) care, fiind nemultumit ca sotia sa nu-si poate gasi un loc de munca in localitate, corespunzator pregatirii sale profesionale, a afirmat ca isi va lua familia la Bucuresti si va face greva foamei in perioada Congresului al XIII-lea".
Trusca isi continua actiunile indreptate impotriva regimului si in anul 1986 are loc o noua actiune perfida a Securitatii. Printr-o adresa semnata de lt. col Chitoiu Ion se propune Procuraturii militare din Craiova sa dispuna pe o perioada indelungata internarea lui Marin Trusca in Spitalul de psihiatrie de la Poiana Mare sau Dr. Petru Groza. In octombrie 1986, printr-o Ordonanta a Procuraturii Militare Craiova se dispune internarea lui Trusca in Spitalul nr.3 - Sectia Romanesti-Craiova in vederea stabilirii gradului de discernamant. In urma controalelor, medicii recomanda "tratament lunar LSM". Aceasta dispozitie a medicilor avea sa-i afecteze si mai mult viata lui Trusca, care oricum avusese de patimit enorm de pe urma actiunilor Securitatii intreprinse impotriva lui.
Dupa 1989 si-a aflat tortionarii
Actiunile ofiterilor fostei Securitati impotriva lui Marin Trusca au continuat pana in decembrie 1989. Dupa evenimentele din decembrie, Marin Trusca s-a hotarat sa afle totul despre cei care i-au facut viata un calvar si dupa infiintarea CNSAS a facut demersurile necesare pentru a avea acces la toate dosarele pe care Securitatea i le intocmise si pentru a-si afla tortionarii. In prealabil a obtinut si documente oficiale de la diverse unitati ale Ministerului Sanatatii pentru a fi scos din evidenta bolnavilor psihici. Abia in anul 1996, Trusca reuseste sa primeasca un document din partea Spitalului Clinic nr. 3 Craiova prin care este informat oficial ca a fost scos din "evidentele LSM". Pentru faptul ca a avut de suferit ca urmare a internarii abuzive in clinici de psihiatrie, la comanda fostei Securitatii, Marin Trusca a obtinut in instanta o pensie de 455 de lei cu incepere de la data de 21 iulie 1992.
La ora actuala, Trusca continua sa lucreze ca muzeograf la Muzeul Olteniei si incearca sa uite cei aproape 20 de ani de cosmar in care Securitatea i-a facut viata un calvar.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.