Un recent studiu privind calitatea vietii in Romania realizat de Fundatia Europeana pentru Imbunatatirea Conditiilor de Viata si de Munca arata ca in cea mai mare parte, desi au standarde de viata scazute, cetatenii Romaniei se considera multumiti de
Un recent studiu privind calitatea vietii in Romania realizat de Fundatia Europeana pentru Imbunatatirea Conditiilor de Viata si de Munca arata ca in cea mai mare parte, desi au standarde de viata scazute, cetatenii Romaniei se considera multumiti de viata lor. Mai mult, acum, la trecerea pragului spre Uniunea Europeana, cu tot ceea ce va insemna aceasta, studiul a mai demonstrat ca in ciuda conditiilor extrem de modeste in care traiesc si muncesc, romanii isi privesc viitorul cu foarte mare optimism. Pe de alta parte, un alt sondaj ale carui rezultate au fost facute publice tot in saptamana care a trecut spune ca mai mult de optzeci la suta din tinerii traitori in Romania ar parasi tara pentru conditii de trai mai bune. Trebuie sa recunoastem ca in momentul cand in aceeasi saptamana se fac publice astfel de rezultate total contradictorii, cu tot succesul de ultima ora al premierului sau inconstienta "conationalului fericit" in privinta viitorului traiului nostru in U.E. ale unor astfel de studii, simtim un usor vertij. Ce vrea, de fapt romanul traitor, deocamdata intre granitele tarii? - este cea mai clara intrebare care ar incolti in orice minte "normala", la curent cu astfel de rezultate. Pe cei optzeci la suta care vor sa plece ii cunoastem inca dinainte de 1989. Au, in mare masura aceleasi trasaturi de "pionieri", chiar daca pe atunci nu reprezentau o cifra atat de mare. Voiau sa traiasca mai bine si atat. Cei care reuseau sa paraseasca "raiul comunist" - legal sau fortand frontiera - trimiteau mai devreme sau mai tarziu aceleasi fotografii in care apareau alaturi de masini ieftine, stangand la piept jamboane imense, salamuri, sau cu "colane" de carnati in jurul gatului. Astazi ei trimit, cum s-a vazut, nu fotografii ci inregistrari video cu masini performante, vile cu piscina si alte "accesorii" la care putini dintre "fericitii" din tara pot sa se gandeasca a le dobandi in cursul unei vieti. Oricum, nu mai conteaza ca urmasii lui Decebal si Stefan cel Mare isi rup spinarile la capsuni, sau spala milioanele de vase ale lumii civilizate. Si armatele arabe invingeau altadata, iar acum urmasii lui Darius cersesc mancare soldatilor americani. E important de constatat ca aceste mii de oameni, care si-au luat soarta in maini, traiesc si muncesc in occident, de cele mai multe ori in conditii incalificabile, si de pe urma carora traiesc alte sute de mii, daca nu chiar milioane de oameni in Romania sunt de fapt acei tineri care ar fi dat jos cu violenta orice guvern romanesc post-decembrist. Iar majoritatea celor saraci si fericiti care au ramas si vor ramane pentru totdeauna acasa isi asaza, in mare masura "fericirea", dar si incremenirea intr-un proiect al suficientei pe chiar "aventura" celor care nu se multumesc cu putin. Pentru ca cei care pleaca nu sunt doar niste oameni care vor sa se imbogateasca si atat. O buna parte a acestora a inteles ca in Romania, cu pierderea oricarei sperante, institutiile statului nu au putere, ca nu sunt destul de solide si ca oamenii politici care se perinda pe la guvernare nu au interes decat pentru propriile gasti si familii. Dar studiul spune ca desi sunt saraci, romanii care nu pleaca sunt si fericiti. Pai cum sa nu fii fericit cand liderii studentilor si sindicatele ies in strada pentru a smulge privilegii in momente de slabiciune, santajand o clasa politica pe atat de iresponsabila, pe cat de corupta, care se tine cu dintii de putere? Cum sa nu fie fericita marea majoritate a populatiei cand este atat de usor de mituit, parcticand un stil de cersetorie ca acela la care asistam de atata timp? Cum sa nu fii fericit, desi esti sarac, cand ai impresia ca statul e obligat sa-ti asigure traiul de zi cu zi, prin mila guvernantilor? Sigur, este mult mai simplu: cultura sa fie subventionata, studentii si profesorii sa fie la cheremul statului "vaca de muls". Iar acest mit, daca este luat si judecat alaturi de cel al "presedintelui tatuc" ne dau in modul cel mai clar imaginea unei mentalitati de care nu vom scapa nici cand vom fi membri ai U.E. Pe termen lung, aceasta mentalitate a revendicarilor, a semnarii de protocoale in urma iesirii "spontane" in strada nu fac decat ca acest popor "sarac dar fericit" sa fie parte la un jaf national pe termen lung. Cineva spunea ca un tanar care la douazeci de ani crede ca i se cuvine sa invete pe banii statului (care vin, de fapt, din buzunarul fiecarui roman), care crede ca cineva este dator sa-i plateasca autobuzul, la treizeci de ani va fi un neisparavit, iar la patruzeci de ani va fi partas la abuzuri similare celor pe care le pretinde acum, urmare a unei educatii defectuoase, a unor guvernanti care isi construiesc din aceste situatii oportunitati electorale. Si atunci, conform mentalitatii de "asistati" de care nu reusim parca nici intr-un fel sa scapam, nu mai mira pe nimeni ca romanii, in majoritatea lor se considera fericiti. Numai ca avand o populatie cu un comportament de pensionari, care nu-si pun niciodata problema constructiei unui sistem in care sa nu fii mai tot timpul la discretia unui stat si a unor politicieni de cea mai joasa speta, acest gen de fericire saraca nu ne e de nici un folos.
Despre autor:
