Romania. Bucuresti, Piata Gorjului. Anul 2006. Luna dedicata francofoniei. Intre blocuri, oamenii stau la coada ca sa dea bani. In fiecare luna, aceeasi poveste. Uneori, coada ia forme surprinzatoare, ca un sarpe urias, incolacit in jurul catorva copaci, ocolind masinile parcate pe trotuar, destramandu-se spre intersectie.

Ce-ti trebuie ca sa te uiti la meciuri, la telenovele, la stiri sau la vreun film? Pai, inainte de toate, trebuie sa-ti cumperi un televizor. Dupa asta te duci frumusel la compania de cablu care si-a intins reteaua in blocul tau cu o copie de pe buletin, cu vreo 30 de lei noi si cu actul de proprietate al locuintei.
TIPUa€™ DE LA CABLU. Faci un contract, iar firma de cablu te anunta ca la data de cutare, la ora cutare, tipul de la cablu o sa-ti faca o vizita ca sa te conecteze. In ziua respectiva te invoiesti de la serviciu si te pui pe asteptat. Bineinteles, tipul vine cu o intarziere de cel putin doua ore, mai ceva ca personalul de Pietrosita. Dupa ce-ti gaureste cel putin doi pereti si iti mai percepe o taxa, esti fericit, ai cablu si multe canale pe care sa zappezi seara, dupa ce te-ai intors de la serviciu. Si dupa asta? Ei bine, dupa asta trebuie sa platesti abonamentul lunar, ca sa nu vina acelasi tip, care ti-a gaurit peretii, sa-ti taie fericirea. Dar nu e asa de simplu sa platesti. In Militari, de exemplu, trebuie sa-ti pierzi vreo doua ore din viata in fiecare luna pentru a ajunge in fata unei casierii.
Coada la plata cablului din Militari o bate in lungime si in lentoare pe cea de la lumina sau pe cea de la politie. In zilele cele mai putin aglomerate, codoiul nu scade sub 20 de metri lungime. Luni dupa-amiaza ne-am asezat si noi la coada. E tocmai momentul cand lumea iese de la serviciu si in drum spre casa se opreste sa mai cumpere o paine, un kil de cartofi, sa mai plateasca o factura. Coada are vreo 30 de metri si nu pare sa se miste prea repede. De fapt nu se misca deloc, dar chiar deloc. Din locul unde ne-am asezat noi si pana la apartamentul modificat in care functioneaza ""centrul de incasari"" sunt vreo 15 metri, dar coada ocoleste dupa colt, trecand prin fata unei intrari de bloc, asa ca asteptarea e inselatoare. Poti crede ca ai doar 20 de persoane in fata, cand, de fapt, mai sunt inca 40. Langa coada e un gardut care imprejmuieste cativa copaci si pe care batranii abonati se pot odihni.
DE PLICTISEALA. Dupa cinci minute, in spate se asezasera alte cinci persoane, dupa zece minute, coada inaintase cu aproape o jumatate de metru. Ca sa treaca timpul, nenea din fata se pregatea sa-si bata recordul la jocurile de pe mobil. Doamna din spate insa nu avea mobil si cauta un subiect de conversatie cu vecina. Dupa alte zece minute inaintasem inca o jumatate de metru si doamna din spate nu mai avea nici un subiect de conversatie. In lipsa, incearca o revolta in grup. ""Daa€™ de ce merge asa greu nu pot sa inteleg, doamna?"", se adreseaza ea vecinei care devine brusc interesata, pentru ca, am aflat mai tarziu, o batea un pantof si statul in picioare era un adevarat chin. ""Nu stiu, doamna, dar sunt niste nenorociti. Profita de tine, ca n-ai ce sa faci, ca-ti trebuie cablu si internet. Si, cum ploua, a si cazut cablul. Chiar ieri a cazut internetul si de-abia seara a mers iar"", ii raspunde femeia fierband in propriii pantofi prea stramti. ""E bataie de joc! Trebuiau sa deschida dracului mai multe ghisee ca sa incaseze abonamentele. Am stat luna trecuta, intr-o sambata, doua ore la coada asta si era cald rau, nu ca acum. Acum e bine"", continua femeia, multumita intr-un fel ca macar are conditii omenesti de stat la coada. Si conversatia lor se opreste aici, lucru ciudat, pentru ca la o coada in fata unui ghiseu de stat se protesteaza mai mult si mai indarjit.

OBOSEALA. In lipsa unor banci, rabdatorii telespectatori se odihnesc pe unde apuca