"Am nimerit noaptea la adresa pe care o aveam cu mine. Am sunat la usa, mi-a deschis un barbat, i-am spus cine sunt si ce vreau, mi-a zis sa vin dimineata... A doua zi m-a condus intr-o camera mica, a deschis o usa, am intrat in camera a doua, a deschis apoi o alta usa, am mers mai departe, in sfarsit, cand am trecut pragul usii urmatoare, am descoperit sase persoane scriind de zor. Toate produceau samizdat".
Acestea sunt amintirile lui Michael Scammel, initiatorul si editorul exceptionalei reviste "Index of Censorship", de pe vremea cand umbla clandestin prin Moscova brejnevista. La colocviul tinut la Viena intre 12 si 16 septembrie a.c., dedicat samizdatului si disidentei din fostul bloc comunist, astfel de marturii au tot curs. Eugeniusz Smolar, activist al Solidaritatii, mai tarziu seful sectiei poloneze a postului Radio Europa libera, a vorbit de cele 3000 de titluri de publicatii de tip samizdat din Polonia. La mijlocul anilor '80, tirajul lor atinsese aproape o jumatate de milion de exemplare. Intr-o luna de zile. Rezistenta ceha era prezenta prin Jirina Siklova. Aceasta absolventa a Facultatii de istorie si filosofie a creat una dintre primele reviste clandestine. A ajuns in inchisoare, apoi a lucrat mai multi ani ca femeie de serviciu.
Impresiona in cele povestite nu doar amploarea rezistentei din ultimele doua decenii ale comunismului, ci si modestia cu care era invocata istoria personala. "Mie mi-a fost usor, am stat in inchisoare doar un an, era mult mai serios in URSS sau Cehoslovacia", parea ca se scuza Smolar. Siklova glumea povestind cele ce i se intamplasera ca si cum totul fusese un accident oarecare. Cum sa nu te gandesti, ascultand, la ce a insemnat opozitia in Romania? Cat de incredibil de firava a putut sa fie!?
Dar nu acesta este singurul necaz cand vine vorba despre participarea noastra la infruntarea comunismului european. Noi dam notiunii de rezistenta un continut care o arunca cu totul in deriziune. Ne mandrim cu soparlele aruncate printre randuri. Versul "suntem un popor vegetal" si asemanarea dintre un pisoi erou de poem si tiran au devenit mari acte de opozitie. O scrisoare in care se cerea ca Mircea Dinescu sa-si recapete slujba de la Uniunea Scriitorilor, nimic altceva de fond, a fost omagiata luni de zile. Toate acestea au transformat ideea rezistentei la regim intr-un fel de joaca. Cum suna oare in urechea unui strain care a inventariat eroismele cehe, poloneze etc., contributiile romanesti la batalia impotriva totalitarismului? Nu este ingrozitor de caragialeasca aceasta mitologie eroica creata in jurul unor tifle copilaresti - chiar daca unele erau platite cu suspendarea dreptului de a publica, pe o perioada, cu sicane etc.?
Citirea grandilocventa a micilor gesturi a dus la falsificarea catorva sinteze privind opozitia la fostul regim comunist. Anexa privind contributia romaneasca la "Cartea neagra a comunismului" elaborata sub egida Academiei Civice a reinterpretat aproape in intregime istoria disidentei. Ajung, iata, sa o invoc dintr-o directie critica pe Ana Blandiana, fondatoarea Academiei Civice. O admir pentru rolul ei substantial in evolutia sistemului democratic din Romania postdecembrista si pentru meritul fara echivalent al realizarii Memorialului de la Sighet. Ana Blandiana nu are nevoie sa isi poetizeze viata pentru a fi respectata. Sunt insa nevoit sa ma refer la ea in acest context intrucat are o contributie majora la mitologizarea pseudorezistentei. Ca sa pot vorbi sincer despre acest fenomen, nu pot arata cu degetul numai in alta parte, spre Nicolae Manolescu de exemplu, la care vreau de fapt sa ajung. Caci actualul presedinte al Uniunii Scriitorilor facea in penultimul numar al Romaniei literare aceasta incredibila declaratie: "...intre 1968 si 1989, Consiliul Uniunii Scriitorilor ... a reprezentat cel mai important forum national de contestatie politica, sociala si morala din tara". Iata deci, Consiliul pe vremea caruia Goma a fost dat afara din Uniunea Scriitorilor, iar cenzura era omniprezenta si omnipotenta, a devenit forumul contestatiei politice!
Unde era limita dintre opozitie si supravietuire in lumea dominata de umbra lui Ceausescu? Daca anticomunismul romanesc e de cautat intre randuri, atunci din disidenta ar urma sa faca parte orice cuplu care folosea prezervative impotrivindu-se astfel politicii pronataliste a lui Ceausescu. De ce nu am acorda titlul de "rezistenti" si traficantilor de blugi care exersau libera initiativa? Cam in aceasta categorie intra si mai vechile ori mai noile declamatii - gen Nicolae Manolescu - privitoare la rezistenta culturala. Celui care stie ce inseamna opozitie autentica i se va parea absolut penibila emfaza cu care este asumata o rezistenta care nu a existat.