Un sondaj INSOMAR difuzat duminica, 17 septembrie 2006, dezvaluie ca Mona Musca a coborat in topul increderii de pe locul doi pe locul patru.
Dusmanii politicieni din presa si din politica, in cor cu gardienii revolutiei asa-zis morale, s-au grabit sa interpreteze acest fapt de sondaj drept semnul impactului catastrofal al Dosariadei asupra Monei Musca.
Luata in sine, caderea de pe locul doi pe locul patru poate trece la un moment dat drept semnul apusului politic al Monei Musca.
Judecat in context, rezultatul sondajului INSOMAR e, dimpotriva, un semn mai mult decat imbucurator pentru Mona Musca.
Domnia sa nu numai ca n-a fost scoasa de Dosariada din politica, dar, mai mult, are toate sansele unei reveniri spectaculoase in prim-plan.
Principalul argument:
Cariera politica a Monei Musca din ultimul timp s-a intemeiat pe imaginea de Arhanghel al Reformei morale in politica.
Teoretic, Mona Musca trebuie sa fie cea mai lovita de deconspirarea dosarelor Securitatii.
Electoratul fostei liberale s-a constituit in principal din cetateni si cetatene avand drept criteriu de apreciere puritatea morala a Monei Musca.
Teoretic, Dosariada a dezvaluit-o ca un Arhanghel cu un trecut de informator si, mai grav, ca o Fecioara care si-a ascuns pacatele erotice ale tineretii.
Practic insa, Mona Musca n-a fost identificata curata din punct de vedere moral pe linia anticomunismului si antisecurismului, ci pe linia anticoruptiei si, indeosebi, antipoliticianista.
Intr-o lume politica dominata de insi imbogatiti peste noapte, pricopsiti din afaceri suspecte, Mona Musca a ramas politician cu o conditie materiala modesta. Dosariada nu i-a dezvaluit pete in trecutul postdecembrist, ci in trecutul de dinainte de 1989.
Or, fie si la o simpla privire, se poate sesiza ca romanii nu sunt interesati de trecutul antidecembrist al unui politician, ci de ceea ce a facut el din 1990 pana acum.
Mai mult, asa cum am zis in toiul campaniei impotriva Monei Musca, marea majoritate celor care au trait vremurile ceausiste au inteles-o pe Mona Musca.
Orice roman de bun-simt stie ca sistemul il va obliga la numeroase compromisuri pentru a supravietui. Angajamentul Monei Musca a aparut romanilor ca unul dintre acele compromisuri fara de care nu puteai supravietui.
In ultimii ani ai domniei lui Ceausescu, pentru a prinde un pui congelat la Alimentara trebuia sa te asezi la coada cu noaptea in cap.
Daca ar fi sa-i judecam pe romani dupa logica talibanilor de serviciu de azi, ar fi trebuit ca nimeni sa nu se aseze la coada sau, de ce nu?, in loc de a face coada, sa faca demonstratii de protest.
Incrancenarea cu care a fost condamnata Mona Musca de o parte a presei si a clasei politice a trezit o reactie inversa la multi romani. Mai intai, o solidarizare cu victima, opiniei publice aparandu-i clar misculatia din spatele campaniei si, mai ales, din spatele sanctionarii de catre conducerea PNL.
A fost apoi o solidarizare cu cineva in care milioane de romani se regasesc.
Dar tanara generatie?
Tanara generatie - exceptie facand un grupuscul de ipocriti din presa si din politica - urmeaza azi inalta scoala a compromisului.
Mona Musca a fost denuntata ca a semnat un angajament pentru a avea un loc de munca in Timisoara. Cati tineri de azi si, mai ales, cati romani de azi nu sunt obligati sa semneze zilnic un angajament cu patronul pentru a supravietui?
Daca am aplica celor de azi radicalitatea cu care a fost judecata Mona Musca, ar trebui sa-i luam la intrebari pe toti jurnalistii care lucreaza la patroni cu averi dubioase, pe toti politicienii care nu se revolta impotriva sefilor natangi, pe toti salariatii care nu reactioneaza la mojiciile sefilor sau patronilor, pe toti cetatenii care nu ies in strada, desi functionarii ii calca in picioare.
Caderea Monei Musca de pe locul doi pe locul patru e un moment trecator.
Impactul a trecut.
Mona Musca va iesi din tacerea pe care si-a impus-o. Daca isi va relua in forta discursurile anticoruptie si antipoliticianism, are sanse mari de a fi mai mult decat a fost.