Cresterea PIB anuntata pentru primul semestru din acest an este absolut notabila: 7,4%. Si mai important, la un procent relativ similar se ridica sporul productiei industriale, ceea ce pune in evidenta nu numai o reconfortanta revenire a industriei, dupa lancezeala prelungita din aproape intreg anul trecut, dar si o la fel de reconfortanta prezumptie ca ar fi putut deveni mai sanatoasa cresterea economica obtinuta in masura in care avantul PIB-ului se bazeaza pe revigorarea industriei. Din pacate, deficitul de cont curent extern - un fel de consum net de resurse din strainatate - a sporit fabulos, cu vreo 40% fata de cel, deloc mic si linistitor, din perioada corespunzatoare a anului trecut. Deficitul de cont curent extern a urcat la circa 4,2 miliarde de euro si, daca tendintele se mentin, ar putea depasi 9 miliarde de euro pana la sfarsitul anului, trecand probabil de cota de 10% echivalent PIB. Este imens! Cota de alerta pe plan international este considerata 6% echivalent PIB.
In mod normal, cresterile inalte ale PIB si productiei industriale ar fi trebuit sa antreneze o scadere a deficitului de cont curent extern sau cel putin o incetinire semnificativa a sporirii acestuia. Cu atat mai mult cu cat expansiunea creditului neguvernamental (care il include si pe cel de consum) arata clar o incetinire vadita, semn ca restrictiile introduse de Banca Nationala ar fi dat rezultate. Era de asteptat, cu atat mai abitir, ca importurile sa-si tempereze expansiunea, caci aceasta expansiune este finantata tocmai prin credite.
Faptul ca deficitul de cont curent extern n-a reactionat si nu reactioneaza, prin temperare, la cresterea PIB si a productiei industriale constituie marea problema a economiei din Romania in momentul de fata, principala ei conflictualitate. Ceva nu este in regula in insusi continutul cresterii PIB.
Doua sunt probabil explicatiile.
Si ambele sunt legate de prezenta, de acum predominanta, a capitalului strain in economie.
Prima: bancile, toate straine, din Romania, au ocolit complet restrictiile Bancii Nationale in domeniul creditarii in valuta, pasand cererile de imprumut catre societatile-mama din strainatate. In acest fel, doar creditul neguvernamental din Romania s-a temperat, dar nu si imprumuturile contractate de societatile din Romania si, ca urmare, efectele de crestere a unor importuri fara limite sunt resimtite in economie. Ca atare, deficitul extern a continuat sa creasca intr-o veselie! A doua explicatie este legata de investitiile externe. Chiar facand abstractie de cele strict speculative (cum pot fi considerate nu doar cele de pe bursa, dar si cele din imobiliar), investitiile externe din Romania sunt, in cea mai mare parte, nu investitii realmente noi, ci transferuri intracompanie de active in opreratiuni de relocalizare, cu preluare de aprovizionari cu componente si servicii de la societatile-mama sau de la filiale din alte tari. Ca atare, in structura actuala a investitiilor externe, cu cat acestea cresc, cu atat cresc si importurile Romaniei, deci deficitul de cont curent al tarii. Este absolut remarcabila viteza cu care expansiunea capitalului strain, bancar si industrial, a inceput sa creeze Romaniei binecunoscutele si arhistudiatele probleme negative de balanta de plati inca inainte de a fi apucat sa faca si ceva bun in economie din punctul de vedere al ocuparii fortei de munca si competitivitatii. Iata ca pe cata satisfactie, pe atata preocupare produc datele statistice din primul semestru
al acestui an, mai ales ca tocmai unele din cele mai bune si mai
frumoase lucruri arata asa doar
la suprafata.