Am intalnit-o pe Elena Nistor la un spital din Berceni, unde isi trata o boala de inima. A rugat asistenta sa-i scoata perfuzia, apoi ne-am asezat pe o banca si am ascultat povestea ei.

Elena are 70 de ani. A fost stramutata imediat dupa semnarea Tratatului din 1940 dintre Romania si Bulgaria, din satul Cociular, judetul Durostor, Bulgaria, unde tatal ei era primar.
TRATAT. Au ajuns ea, sora si parintii la Constanta, lasand in urma o casa si vreo sase hectare de teren cultivate cu porumb si floarea-soarelui, prieteni, legaturi si sperante.
Statul roman a primit despagubiri de la statul bulgar, dar nu le-a redistribuit inca tuturor celor afectati de stramutare. Exista o Lege nr. 9 datand din 1998, care are drept obiect acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile lor trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. Elena a facut demersurile necesare pentru a dovedi cu acte ca a lasat in Bulgaria o mica avere, iar in 2003 a obtinut o decizie prin care i se recunostea dreptul la o compensatie baneasca de un miliard si 40 de milioane de lei vechi. A asteptat cat a asteptat sa primeasca banii, apoi, impinsa de nevoia unei operatii urgente, a inceput sa bata pe la usile celor care ar fi fost in masura sa o ajute. La Cancelaria primului ministru, unde exista un Departament pentru aplicarea Legii nr. 9 pe 1998, i s-a replicat cu indiferenta: ""In vara lui 2008 o sa va primiti banii"".
MARINAREASA. Femeia a navigat timp de 20 de ani pe Dunare, pe o nava comerciala, ca bucatar, apoi ca intendent. Poate de aceea, femeia vorbeste in metafore marinaresti: ""Romania asta e o nava in deriva care va ajunge o epava, pentru ca are un comandant teapan, ce nu se da dupa nevoile oamenilor"". Ea nu intelege de ce nu-si primeste banii care ii apartin de drept si de ce institutiile statului ii trateaza pe cetateni cu atata nepasare. Elena a vazut tarile vestice si a avut ocazia sa intalneasca un alt tip de civilizatie, in care institutiile statului se aflau in slujba cetateanului. Cu atat ii e mai greu sa inteleaga ce i se intampla, cu cat stie ca in lume lucrurile merg altfel. La Agigea, in timpul unei furtuni, a avut un accident si a ramas cu sechele. ""Am vrut sa sar si m-am nenorocit."" A stat in spital timp de trei luni, la Constanta si la Viena, dar nu s-a refacut niciodata complet. Acum ar avea nevoie de vreo 100 de milioane, pentru o operatie la cap si la coloana, pe care, daca ar primi banii ce i se cuvin, si-ar putea-o plati singura.
LANTUL SLABICIUNILOR. Am incercat sa aflam care sunt sansele Elenei de a-si primi banii in acest an. Am luat legatura cu Departamentul Purtatorului de Cuvant al Guvernului, care ne-a indreptat spre Departamentul de aplicare a Legii nr. 9/1998, din cadrul Cancelariei primului-ministru. La interiorul indicat, ne-a raspuns un functionar care nu a vrut sa-si spuna numele, motivand ca trebuie sa luam legatura cu biroul de presa. Ne-a informat totusi ca au ajuns abia la deciziile din 2001, asa ca Elena mai poate astepta mult si bine pana se ajunge la cele din 2003.