"Un secol de aur al gimnasticii romanesti"- motto-ul sub care s-au derulat pe parcursul zilei de sambata, in Bucuresti, festivitatile de celebrare a unuia dintre sporturile olimpice cu cel mai bogat palmares pe meleaguri mioritice. La plural, pentru ca trei au fost momentele de varf. Daca de dimneata, Palatul Parlamentului a gazduit premierea unei anumite parti de istorie, dupa-amiaza, Sala "Ioan-Kunst Ghermanescu", fosta si actuala din pacate unica, Polivalenta din Capitala, a adapostit spectacolul pentru "popor": spectatori, dar si telespectatori in direct. Finalul s-a consumat, ca intr-o conexiune inversa, tot la ex-Casa Poporului. "Feed-beack" al perenitatii, care vorba presedintelui Federatiei Internationale, Bruno Grandi, se regaseste in ADN-ul romanilor. Toate bune si frumoase s-ar putea spune. Numai ca n-am putut sa nu constatam superficialitatea, dar in acelasi timp orgoliul cu care actualii conducatori ai forului national, ceva mai vechi decat vor sa para, s-au spalat pe maini apropo de cei 100 de ani de traditie. Sub privirile atente ale unui presedinte care se vrea popular, Traian Basescu, au fost fuserite momentele in care autorii show-ului nu "si-au adus aportul", cum gingas traducea din franceza secretarul general Mircea Apolzan, cuvintele de bine adresate adunarii de Grandi. Un discurs pregatit din timp, nu ceva spontan. Si daca nimanui nu i-a trecut prin minte sa pastreze un moment de reculegere pentru inaintasi, fie ei profesori, fie ei fosti gimnasti care au facut aceasta istorie, sigur cineva a avut proasta inspiratie sa o puna pe unica Nadia Comaneci intr-o postura penibila. Din simbolul perfectiunii, din "amprenta" a ultimului secol in sportul cu pricina, "brend" al aniversarii, "zana de la Montreal" s-a trezit cu un desfasurator in fata ochilor si o casca pe urechi. Buna intentie a impiedicat-o fara doar si poate sa refuze o postura in care profesionistii apar doar extrem de bine pregatiti. Si, mai emotionata decat a fost vreodata ca sportiva, Nadia a luat o pozitie nefireasca de drepti. Din nesiguranta. Emotia a fost insa generala. Doar asa se poate explica faptul ca Maria Simionescu, cea care a pus intr-adevar bazele celor aproape 35 de ani de aur in gimnastica artistica feminina in Romania, a fost condusa pe scena de celebrul Danut Grecu. Interpretat, initial, doar ca insotitor. Primul nostru campion mondial in acest sport. Inaintea romancelor care au socat lumea. Singurul care se pastreaza de atata amar de vreme si in calitatea de coordonator al lotului masculin. In liniste. Omul care a vazut mortea, pe care credinta in Dumnezeu, bunul simt, modestia, l-au adus in pragul a 56 de ani traiti cu demnitate. Cu bucuria de a fi depasit de fabulosii lui elevi. Si daca din curtoazie si respect, "stapanul inelelor" era sa fie sarit la premiere, nu acelasi lucru se poate zice despre Mariana Bitang, vadit deranjata ca a fost prezentata doar "ca unul dintre cei mai valorosi componenti ai echipei tehnice" de sub comanda lui Octavian Belu!