Una dintre marile artiste ale scenei lirice romanesti, fosta prim-balerina a Operei Romane Elena Dacian-Vladoianu, este deposedata de imobilul sau de catre un grup de ocupanti imobiliari, condusi de catre Viorica Lungeanu, judecator la Inalta Curte d
Una dintre marile artiste ale scenei lirice romanesti, fosta prim-balerina a Operei Romane Elena Dacian-Vladoianu, este deposedata de imobilul sau de catre un grup de ocupanti imobiliari, condusi de catre Viorica Lungeanu, judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie, si de catre celebrul om de fotbal Florin Halagian. Nici unul dintre cei doi capi ai grupului nu renunta, sub nici o forma, in ciuda tuturor evidentelor, a documentelor si a bunului simt, la apartamentele pe care le ocupa abuziv in imobilul situat in bulevardul Dacia nr. 95. Cu toate demersurile facute, cu toate actele care stau marturie ca imobilul ii apartine pe deplin, cu toate ca plateste taxe si impozite, marea artista este purtata pe drumuri de catre diverse autoritati care ar trebui sa-i ia de guler pe cei care ii ocupa fara nici un drept imobilul. Profitand, probabil, de faptul ca este judecatoare la ICCJ, Viorica Lungeanu s-a gandit ca o vor ajuta colegii ei. Si Lungeanu nu s-a inselat: printr-o sentinta abuziva data de magistratii ICCJ, ea si ceilalti membri ai gastii de rapt imobiliar si-au asigurat "cazarea" pe termen lung intr-o vila care nu le-a apartinut niciodata, impiedicand-o pe proprietara sa-si exercite drepturile sale consfintite de Constitutie.
PCR, chirias
in vila
In 1949, marele artist liric Ion Dacian, tatal adoptiv al Elenei Dacian-Vladoianu, a cumparat, impreuna cu cei trei copii pe care ii infiase, minori atunci, casa situata pe bulevardul Dacia nr. 41, actualmente nr. 95. La data incheierii actului de vanzare-cumparare, imobilul era inchiriat de catre fostul proprietar Partidului Muncitoresc Roman, devenit ulterior Partidul Comunist Roman. Avand in vedere situatia, era lesne de asteptat ca familia Dacian nu se va putea bucura nici o clipa de folosinta proprietatii sale. Comunistii au avut, totusi, intelegerea sa plateasca chiria la timp, ei care erau obisnuiti sa ia cu japca si sa nu ofere nimic! Tot din cauza "importantei si omnipotentei chiriasului special", imobilul de pe Dacia nr. 95 nu a fost niciodata nationalizat.
Chiriasii nu respecta legea
"Imobilul nu a fost niciodata nationalizat dar a fost ocupat si folosit in mod abuziv. PMR a platit familiei noastre chirie doar timp de trei ani, dupa care s-au instalat confortabil altii, fara ca noua sa ne mai revina ceva. Faptul ca nu a fost nationalizat mi-a permis, mie si fratelui meu (regretatul doctor Serban Dacian, unul dintre marii specialisti in bolile cardiovasculare din Germania, decedat intre timp), sa declansam o actiune de revendicare in Justitie a imobilului, actiune introdusa in 1991. Instantele de fond, respectiv Judecatoria Sectorului 2 si Tribunalul Municipiului Bucuresti mi-au dat o sentinta favorabila, evident, pentru ca dreptatea era de partea noastra. In urma actelor judecatoresti, am deschis rol fiscal pe numele meu si am si platit impozitele aferente pe anii 1995 si 1996. Cu toate acestea, chiriasii din imobilul nostru nu ne-au recunoscut dreptul de proprietate, reconsfintit inca o data prin sentintele judecatoresti, au refuzat sa incheie contracte de inchiriere cu noi si sa plateasca chiria. In aceasta situatie, singura noastra solutie a fost sa-i actionam in Justitie", ne-a povestit marea artista Leni Dacian.
Judecatoarea Lungeanu cere recurs in anulare
Avand in vedere rangul inalt al chiriasei Lungeanu, dar si celebrul indemn de sorginte bolsevica al lui Iliescu pentru declararea recursurilor in anulare impotriva "bestiilor mosieresti", instantele refuza sa solutioneze cazul fratilor Dacian. "Instanta a refuzat judecarea cauzei deoarece unul dintre chiriasi, domana Viorica Lungeanu, judecatoare la Inalta Curte de Casatie si Justitie, a cerut suspendarea cauzei pe motiv ca a solicitat si a obtinut promovarea unui recurs in anulare la instanta pe care chiar domnia sa o reprezinta, respectiv ICCJ. Decizia acestei inalte instante, sub nr. 2104 din 25 iunie 1996, da castig de cauza procuraturii generale, care inaintase recursul in anulare. Motivatia deciziei era urmatoarea: "Potrivit prevederilor art. 77 din Legea 587/1991, reparatiile prentru bunurile preluate de stat in mod abuziv se vor reglementa printr-o lege speciala", iar in continuare se spune: "Asa fiind, modalitatea de reparare a unor atari daune este rezervata legii si nici un organ de justitie nu poate, fara incalcarea acestor prevederi, sa se substituie legiuitorului", afirma Leni Dacian-Vladoianu.
Colegii judecatoarei Lungeanu "rezolva"
Asa cum s-a intamplat in sute, poate mii de alte cazuri similare, si de aceasta data "bietii chiriasi", "nevinovati" si, evident, "de maxima buna credinta", si-au cumparat apartamentele in baza Legii 112/1995. Refuzul de a incheia contracte legale si de a plati chiria proprietarului de drept, precum si tot jocul din instanta facut de judecatoarea Viorica Lungu, Florin Halagian si ceilalti chiriasi, s-au dovedit a fi numai tertipuri prin care sa poata acapara apartamentele in care locuiau. "In anul 1997 reincepe caruselul proceselor prin care incercam sa ne redobandim imobilul ramas mostenire de la tata. Parcurg etapele Tribunalul Muncipiului Bucuresti, Curtea de Apel, Curtea Suprema, cum se numea atunci, ca sa constat, din decizia Inaltei Curti, "buna credinta" a cumparatorilor in acest caz! Nu doresc sa comentez modul prin care un imobil care nu a fost nationalizat, aflat in litigiu, este cumparat de chiriasi care au promovat recursul in anulare! Poate o cercetare a modului cum s-au incheiat contractele de vanzare-cumparare ar putea evidentia aspectul ilegal al acestor acte. De asemenea, mi se pare extrem de ciudata Decizia nr. 3180 din 25 iunie 2001 prin care Curtea Suprema de Justitie afirma buna credinta a cumparatorilor, dar nu face absolut nici o referire la buna sau, cine stie!, poate reaua credinta a vanzatorului, care cunostea, neindoielnic, situatia juridica a imobilului!", spune Leni Dacian.
Lungeanu, fara nici o pata
Revoltata, fiica marelui artist Ion Dacian dezvaluie modul in care colegii judecatoarei Lungeanu de la ICCJ au ajutat-o pe aceasta si, implicit, si pe ceilalti chiriasi, sa cumpere apartamentele, pe de o parte, iar pe de alta parte, cum le spala onoarea si ii scot "cumparatori de buna credinta". "In decizia nr. 3180 din 25 iunie 2001 a ICCJ, care ii absolva pe chiriasi de orice vina, se spune: "Sub acest aspect, buna credinta a fost insa corect retinuta, intervenientii procedand la incheierea contractelor dupa ce bunul intrase in patrimoniul statului, urmare a respingerii primei actiuni, prin admiterea recursului in anulare - Decizia Civila nr. 2104/1996 a Curtii Supreme de Justitie." Elena Vladoianu spune ca in acest mod a fost gasita solutia "legala" prin care trecerea imobilului in proprietatea statului in anul 1996 a permis cumpararea a patru apartamente de catre "cumparatorii de buna credinta".
"Totusi, parte in proces este un judecator de la Inalta Curte de Casatie si Justitie - doamna Viorica Lungeanu, instanta nu neglijeaza acest fapt si in decizia de mai sus face in mod expres mentiunea: "Formarea socio-profesionala a intervenientilor, ca si faptul ca eventual, acestia au facut initial demersuri pentru promovarea recursului in anulare, asa cum a retinut si instanta de apel, nu poate determina concluzia relei credinte sau inlaturarea principiilor amintite, cauzele de nulitate apreciindu-se la momentul incheierii actelor juridice." Cu alte cuvinte, daca doamna Lungeanu este judecatoare la ICCJ, atunci automat este de buna credinta, musai si fara nici o rezerva! Eu, cel putin, asa interpretez acest pasaj!", spune, dezamagita, marea artista a Operei Romane.
Parlamentul german se va implica in caz
Nu numai chiriasii-cumparatori sunt absolviti de orice vina. Si vanzatorul, adica DAFI, este spalat de orice pacat. "In ceea ce priveste pe vanzator, Primaria Bucuresti, prin adresa nr,. 2516/8888 din 19 februarie 1999, declara ca DAFI sustine ca imobilul "a fost trecut in proprietatea statului prin aplicarea prevederilor Decretului de nationalizare nr. 92/1950 fara a se preciza numele fostului proprietar si pozitia din anexa"! "Acest neadevar presupun ca a stat la baza perfectarii contractelor de vanzare-cumparare. Cert este ca Decizia nr. 3180 din 25 iunie 2001 statueaza "buna credinta" a cumparatorilor si caseaza hotararile instantelor inferioare. In perioada 2001-2005 urmam un nou ciclu de judecata - Tribunalul Bucuresti, Curtea de Apel, ICCJ, pentru ca prin Decizia nr. 8943 din 23 martie 2005, instanta superioara sa caseze din nou hotararea Curtii de Apel care constata din nou dreptul nostru deplin asupra imobilului si desfiinteaza contractele de vanzare-cumparare ale chiriasilor. In prezent, am terminat al treilea ciclu de judecata la Curtea de Apel, care respinge din nou cererea noastra de revendicare ca neintemeiata. Urmeaza sa ajungem pentru a treia oara la Inalta Curte de Casatie si Justitie, probabil la un termen din anul 2007. Va las pe dumneavoastra sa apreciati daca dreptul meu la o judecata dreapta si echitabila a fost respectat in conditiile in care, inceputa in 1991, aceasta actiune nu s-a incheiat nici pana in prezent. Doresc sa precizez ca in anul 2005 fratele meu, care avea dubla cetatenie - romana si germana, a murit, iar mostenitorii lui, sotia si cei doi copii, se vor adresa Parlamentului german pentru a fi sprijiniti si a pune capat acestui proces.", spune Elena Dacian-Vladoianu, intr-un memoriu adresat presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, Iulian Galca.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.