C omemorarea atentatului terorist din 9/11 de la New York care s-a soldat cu mii de victime si a schimbat cursul istoriei ultimilor ani, pune din nou pe tapet importanta valorilor democratiilor occidentale.
"La 11 si 12 septembrie, in fata ruinelor si a miilor de cadavre, eram "cu totii americani". Dupa numai 48 de ore, deja se auzeau note discordante. Nu cumva mai intai ar trebui sa ne gandim la cauzele profunde, la "radacinile" raului care i-a manat pe teroristi la actiunea lor devastatoare ? Nu cumva aveau un dram de vinovatie si Statele Unite in nefericirea lor? Nu cumva ar trebui sa luam in consideratie si suferintele tarilor sarace, maniera violenta in care saracia lor contrasteaza cu bogatia americana? " se intreaba ironic-retoric, un intelectual de marca si analist politic impenitent precum regretatul Jean Francois Revel in "Obsesia antiamericana". (Humanitas, 2004, traducerea Dan C. Mihailescu. Carte care se mai gaseste pe piata romaneasca, chiar si cu o reducere de 50%, dovada ca junii politicieni romanasi se dau in vant dupa portretul lui Ernesto "Che" Guevara si nu dupa figurile reci si distante ale lui Richard Perle sau Donald Rumsfeld, artizani ai politicii neoconservatoare a actualei administratii de la Washington). Si continua sagacele autor al percutantelor si lucidelor analize din "Ni Marx, ni Jesus" si "La tentation totalitaire": "Care sunt adevaratele cauze ale atacului din 11 septembrie 2001 contra orasului New York si a Washingtonului care seamana mai mult a act de razboi decat cu un atentat terorist pur si simplu? Cauza pricipala e de cautat in resentimentul tot mai accentuat impotriva Statelor Unite, in special dupa prabusirea comunismului si instaurarea Americii ca "unica supraputere mondiala", conform formulei pe cat de consacrate, pe atat de contestate. Furia fata de americani este marcata in chip cu totul special in tarile islamului, din pricina existentei Israelului, atribuita exclusiv Americii. (Cu titlu particular, prima tara care a recunoscut oficial Israelul a fost URSS. Ce a urmat, apoi, se stie. Nota mea, B.H.) Dar ea e prezenta mai mult sau mai putin discret in intreaga lume, inclusiv in Europa, unde in cateva capitale a ajuns o adevarata obsesie, ca si principiu suprem al politicii externe. Astfel li se imputa Statelor Unite toate relele lumii, reale sau imaginare, de la scaderea pretului la carnea de vita in Franta pana la epidemia de SIDA din Africa si pana la eventuala incalzire a atmosferei. Indivizii care vocifereaza si sparg vitrine in numele antimondializarii, demni urmasi ai maoismului, vizeaza in principal capitalismul. Aceasta obsesie a ajuns o adevarata deresponsabilizare a lumii", isi continua argumentatia un consecvent aparator al valorilor democratiei si liberalismului occidental. Multe din cele ce se petrec azi prin lume sunt explicate si analizate cu calm si luciditate responsabila de Jean Francois Revel. Mai actuale ca oricand, opiniile si optiunile sale istorico-ideologice. Antiamericanismul de ultima ora poate naste monstri, atunci cand nu produce actiuni teroriste. Am vazut si noi recentele secvente televizuale din Liban si Israel, unde se punea accentul pe consecintele devastatoare ale actiunilor militare si nu pe substratul politico-religios ce le-a generat. Vom reusi sa depasim aceste clisee si prejudecati ale lumii de ieri cu care operam si in lumea de azi?
Sentimentele si ostilitatea crescanda antiamericana trebuie percepute si ca o rea cunoastere a istoriei ultimului secol ce abia s-a incheiat. Departe de a fi un "jandarm mondial" si exponentul cel mai vizibil al "opresiunii capitaliste", Statele Unite au fost solidare cu natiunile Europei in momentele ei dificile. In primul Razboi Mondial, in al Doilea Razboi Mondial, in lupta impotriva comunismului sau in cel de azi impotriva terorismului. Sunt multe lucruri ultracunoscute, dincolo de "prelucrarea" si mistificarea evenimentelor, intoarse pe dos de o veche si foarte activa propaganda antiamericana. Din mai vechea URSS si din vesnic revolutionara Franta, pana la "popoarele dornice de libertate" din Africa, Asia si America de Sud. Stim bine astazi ce a devenit Africa eliberata de "opresiunea coloniala" - un spatiu pierdut pentru democratie - stim bine cum au evoluat "tigrii din Asia" sau ravagiile pe care populismul marxisto-anarho-sindicalist le-au provocat in tarile sud-americane si fara contributia militarilor americani.
Politica externa a Romaniei nu poate ramane in afara jocurilor cu mai multe strategii ale lumii contemporane. Cele doua mari mize, NATO si iminenta apartenenta la Uniunea Europeana, ar trebui sa ne dea un plus de siguranta si garantii pentru o abordare flexibila si pragmatica a relatiilor zonale si strategice. "To put Romania on the Map", adica a fi mereu in cartile actualitatii internationale nu poate aduce decat beneficii. In imediat sau pe durata lunga a istoriei. Sansa pe care nu am prea avut-o in istoria noastra. Ar fi pacat sa nu o valorificam la maximum. Alaturi de americani si europeni, deopotriva.