Stateam de doua zile in orasul Merida, din Peninsula Yucatan, loc unde vin diversi americani bogati din SUA sa se imbete si sa se culce cu femei indiene mayase. Henry, un antropolog texan pe care l-am cunoscut intamplator, m-a intrebat daca ma inte

Stateam de doua zile in orasul Merida, din Peninsula Yucatan, loc unde vin diversi americani bogati din SUA sa se imbete si sa se culce cu femei indiene mayase. Henry, un antropolog texan pe care
l-am cunoscut intamplator, m-a intrebat daca ma intereseaza o excursie in comuna primitiva. El tocmai se intorsese de acolo.

Fiindca incepusem sa ma plictisesc in Merida, am luat de la Henry numarul de telefon al lui Javier, un mayas poliglot care cunostea bine satele din Yucatan.
LIMBA CRESTINA. Am ajuns cu masina harbuita a lui Javier pe la sase seara in Yoktzonot. Dupa indelungi negocieri, ma intelesesem cu ghidul sa-i dau o mica avere, 30 de dolari, pe care acesta incepuse sa-i bea inainte sa se suie la volan. Cand am plecat era asa de beat, incat imi vorbea in engleza si mayasa in acelasi timp. Avea puseuri de nationalism mayas si spunea ca nu mai are chef sa vorbeasca in spaniola, pe care o denumea ""limba crestina"". Am facut un scurt popas la un fel de ""magazin universal"", de fapt o coliba de pe marginea unui drum prafuit, de unde am fost sfatuit sa cumpar multe baterii. Cu ele puteam capta bunavointa localnicilor, care nu-s bransati la electricitate, care costa scump. Singurele aparate moderne din Yoktzonot sunt vreo 20 de radiouri portabile si trei televizoare, care functioneaza cu baterii de masina. Am ajuns intr-un sat compus din colibe de nuiele cu acoperisuri de stuf si nuiele, fara geamuri, raspandite printre palmieri si cactusi imensi. Singurele cladiri din caramida sunt magazinul, care tine loc si de carciuma, biserica si primaria. Numele s-ar traduce prin ""peste puturi"", fiindca la doi kilometri mai la vale se afla trei fantani mari, de unde se alimenteaza cu apa mayasii. Am nimerit in mijlocul unui chef. Un mustacios la bustul gol, flancat de doi lautari, numiti mariaci, care cantau in mayasa, dadea de baut rom facut in casa. Javier mi-a explicat ca Miguel, fiul burtosului, implinise 6 ani, varsta dupa care se considera ca un copil poate supravietui, daca nu l-a rapus pana atunci o boala. Vrand-nevrand, a trebuit sa o dau pe rom in sanatatea lui Miguel, care de acum incolo ""avea zile"".

COLIBA SI MOBILIER. Prin usa care nu exista se vede un hamac


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.