Gheorghe Ceausescu, fost deputat PNTCD in legislatura 1996-2000, membru fondator al Solidaritatii Universitare si al Aliantei Civice, s-a stins din viata, duminica. "Ghighi" - cum ii spuneau apropiatii - a murit in timpul sedintei conducerii PNTCD, la care venise pentru a citi declaratia sa de condamnare a comunismului. Fost vicepresedinte al PPCD si Actiunii Populare, Gheorghe Ceausescu si-a dedicat cariera politica valorilor crestin-democrate, luptand pentru unificarea formatiunile aflate pe acest culoar. Cele doua partide pe care le-a reprezentat - PNTCD si AP - deplang pierderea acestui militant activ si constant pentru constructia democratica si pentru integrarea europeana a Romaniei. Printre cei care l-au cunoscut si apreciat se afla si colegul nostru, scriitorul Valentin Hossu-Longin, care il evoca intr-un articol pe care il prezentam integral. (D.I.)
Domnul Profesor Ghighi,
"Sunt pentru Voda!", este o sintagma auzita prima oara in urma cu vreo 14-15 ani, cand se organizau in Piata Palatului Regal manifestari pentru revenirea in tara a Regelui Mihai. Era spusa de un tanar subtirel la trup, dar cu glas ferm si privire iscoditoare. Luase cateva zeci de exemplare din revista "Cuget" sa le imparta monarhistilor prezenti acolo si pentru ca l-am vazut stand de vorba cu Mircea Ciobanu, cel ce publicase primul volum de convorbiri cu Suveranul Romaniei, am intrebat cine-i acel barbat.
Uluiala totala, deoarece mi s-a spus ca e vorba de un... Ceausescu! Taranist din echipa lui Coposu, profesor clasicist la Universitatea bucuresteana, specialist in istorie veche greco-romana, lingvist de prestigiu si mult iubitor de venirea pe pamant romanesc a lui Carol I, voievodul care timp de 48 de ani a ridicat tara la rang de regat. Student eminent, colegii spunandu-i Ghighi, Gheorghe Ceausescu a avut de furca din cauza acestui nume. Cum se stia ca familia dictatorului era numeroasa, tovarasii de la cadre n-au mai catadicsit sa-l ia la intrebari drept care doar meritele sale profesionale l-au impus asistent. Cum-necum, "serviciile" au aflat ca intre tanarul universitar si clanul ceausist nu exista nici o legatura de familie, i s-a sugerat chiar sa-si schimbe numele. Bineinteles ca Ghighi n-a acceptat, dar nici bine nu i-a mers, fiind mereu suspectat ca nu se comporta conform numelui purtat...
Tocmai datorita acestui nume, in primii ani dupa '90, studentii i se adresau mult mai familiar decat altora, cu "domn' profesor Ghighi", participand la numeroasele actiuni pro-taraniste ale mentorului lor. Pentru ca Gheorghe Ceausescu devenise un adevarat sef in structura de conducere a PNTCD, mereu disponibil sa explice in fata tuturor, de la catedra pana la mitinguri si in Parlament, rostul, rolul si importanta doctrinei national-taraniste si crestin-democrate in istoria moderna si contemporana a Romaniei. Era un lider de opinie si a crezut, cu toata fiinta sa, in mai binele patriei, mai ales dupa 1996, cand democratia crestina obtinea, pentru prima oara, un statut privilegiat in tara noastra. Mereu tanar in spirit si simtiri, Ghighi s-a implicat apoi in reconstructia partidului, chit ca unora nu le conveneau opiniile sale, transante si sustinute cu argumente de necontestat.
Acest fel de a fi i-a adus sfarsitul! Marginalizat, culmea, in propriul partid, a continuat, dupa anul 2000, sa creada in si sa sustina preceptele lasate de Corneliu Coposu, care erau conforme propriilor sale credinte. S-a stins, ca o lumanare in bratele unor confrati, duminica, la pranz, lasandu-ne mai saraci decat suntem. A disparut dintre noi un om pentru care istoria acestei natii insemna o perpetua lupta spre mai bine, in concepte crestine si adanc democratice. Ghighi a plecat in Ceruri, cu dorinta/credinta ca vom fi mai buni, dupa atatea incercari ale istoriei contemporane. Si-l vom regasi doar in tratate si cursuri universitare.