Doctor in teatrologie, teolog, scriitor (cea mai recenta aparitie editoriala este "Timpul omului din eternitatea Domnului", aparuta la Editura Nemira) si jurnalist, Razvan Ionescu (foto) este un fin cunoscator al realitatii politice romanesti. In articolul pe care vi-l prezentam, el face un rechizitoriu al informatorilor dati in vileag in ultima perioada, spectacol pe care il considera orchestrat de catre Securitatea ýmereu surprinzatoarei. (D.E.)
CAZUL I. Doamna (?) Mona Musca a fost o turnatoare a Securitatii. Doamna Mona Musca stia de cel putin un an de zile ca exista date despre turnatoriile dumisale. Stia asta (macar) incepand din ziua de 18 iulie 2005 cand, in cotidianul Gandul, la "Vorba lu' Dinescu" puteam citi urmatoarele: "Mona Musca, in ciuda unei pene de motor adolescentine, provocata de baietii evlaviosi ai manastirii Secu si despre care, la un moment dat, normal ar fi sa dea seama, este figura cea mai prizata a liberalismului romanesc." Numai ca Doamna Mona Musca a tacut. A tacut nu pentru ca n-a stiut, nu pentru ca i-a fost frica sau rusine (ceea ce ar fi fost de inteles), ci pentru ca a vrut sa fie si mai ales sa ramana in fruntea bucatelor (eventual la Bruxelles), asa cum a vrut un post universitar si atunci cand a acceptat angajamentul cu Securitatea. Mai mult decat atat, atunci cand a fost data afara mai deunazi din Partidul Liberal, Doamna Mona Musca a aparut la televizor marturisindu-ne intepata si deloc dezumflata ca dansa ramane funciarmente o liberala, ca ea este o liberala nascuta si nu facuta, ca va ramane in Parlament pentru a nu-si trada electoratul care, imi permit sa-i aduc respectuos si in treacat aminte, n-a votat-o nicidecum in calitatea ei recent dezvaluita de Dana Securista!
Prin urmare, daca luam in calcul recentele sale "marturisiri T.V.", putem deduce ca doamna Mona Musca a semnat, inainte de 1989, angajamentul cu Securitatea, in calitatea sa patriotica de liberala "in nuce".
De ce Musca si Ghise si nu Ionescu Quintus?
CAZUL II. Domnul Ion Ghise a colaborat cu Securitatea. Spre deosebire de Doamna Mona Musca, dansul a recunoscut mai demult colaborarea. Partidul Liberal, ca sa n-o lase pe Doamna Musca "fara coledzi", il da afara. Domnul Ghise, prompt si prob, zice ca nu e statutar. Intr-o mana cu statutul Partidului Liberal si in cealalta cu angajamentul la Securitate, Domnul Ghise nu se da plecat de langa Grupul Liberal intrucat si domnia sa se simte "funciarmente un liberal", nu vrea sa-si insele electoratul si mai presus de orice ii place in dregatorii.
Multe asemanari aflam aici. Mai intai, e uimitor cat de mult seamana tafna Domnului Ghise cu tafna Doamnei Musca. De ce? Pentru ca amandoi sufera nu din pricina de patarea constiintei, ci din pricina de pierderea dregatoriei. Amandoi au vrut la dregatorie, inca de mici. Putem presupune ca frica, lasitatea sau dorinta de ascesiune profesionala i-a manat pe cei doi sa colaboreze cu Securitatea inainte de 1990. Dar daca te stii cu izmenele murdare, de ce mama naibii vrei putere si dupa 1990? De ce intri in Alianta Civica? De ce intri in P.A.C.? De ce ii faci campanie electorala lui Emil Constantinescu alaturi de calugarul Vasile? Si mai ales de ce acum, cand toate ies la iveala, nu te dai de-o parte? De ce nu te apuci de o meserie cinstita? Sau sunteti amandoi "funciarmente" scatofagi?
Totusi, ca sa respectam adevarul pana la capat, undeva cei doi au dreptate. Dreptatea lor se intalneste atunci cand ne intrebam, impreuna cu ei, de ce Domnului Quintus nu i se aplica aceeasi masura? Sa intelegem ca primeaza "vechimea" atat ca turnator, cat si ca liberal? Numai ca si Mona Musca la fel cu Ion Ghise se declara legati din veci si pe veci de valorile liberale. Colaborarea cu Securitatea se inscrie oare in ansamblul de valori definitorii ale liberalismului autohton? Parca nu imi vine sa cred! Si totusi anticipand pe de-o parte, unele miscari si judecand pe de alta parte unele taceri ale partidului cu pricina, mai, mai ca imi vine sa nu fiu atat de convins. Aud ca in locul Doamnei Raluca Turcanu, Partidul Liberal are in vedere la Comisia pentru cultura pe Domnul Mihai Malaimare, fost pupil al Domnului Ion Iliescu, infiat ulterior de Mona Musca (vedeti cum se intalnesc marile spirite?) si convertit brusc la liberalism. Inainte de a se repezi cu aceasta numire, Partidul Liberal poate ca ar trebui sa aprofundeze aceste "afinitati"! Apoi, nu inteleg de ce Domnul Varujan Vosganian, care altminteri nu precupeteste nici un efort in a se face cat mai vizibil si cat mai volubil, nu se pronunta la fel de locvace in privinta celor scrise la pagina 241 din volumul Monicai Lovinescu, Jurnal 1996 - 1997, aparut inca de anul trecut la Humanitas, unde cititorului ii este infatisat fermecatorul episod in care, in noiembrie 1996, Virgil Magureanu (alt dregator pe cat de istoric pe-atat de ubicuu!) livreaza intocmai si la timp, cui trebuie, dosarul d-nului Vosganian, taman cand acesta era propus ministru. Calitatea de vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor a Domnului Vosganian, ca si spiritul sau deopotriva enciclopedic si ecumenic (a se vedea dedicatia adresata lui C.V.Tudor, pe ultima carte) il obliga odata in plus la o lamurire publica!
Partidul Liberal are mai multe cazuri cu biografii neclare pe care trebuie sa le limpezeasca. E musai sa-si deretice prin casa de urgenta, altminteri nu mai e mult si va iesi definitiv de pe scena politica romaneasca pentru a se infrati cu anonimatul prezent si viitor al taranistilor crestini si democrati, nu demult petiti de "istoricul" Talpes si dansul - ca sa vezi! - un "funciarmente" crestin-democrat, nascut si nu facut!
Notele de protocol ale parintelui Marchis
CAZUL III. Parintele Justin Marchis a dat "note de protocol" in legatura cu niste "venetici". Spre deosebire de cazurile de mai sus, Parintele Justin Marchis recunoaste si regreta. Il inteleg. Omeneste il inteleg. Presiunile erau groaznice. Dar ceea ce nu inteleg, este de ce Parintele Justin Marchis regreta abia acum? De ce Parintele Justin Marchis n-a regretat si n-a facut publica "vorbirea" sa cu Securitatea inca de la prima reuniune a Grupului pentru reflexie al Bisericii? De ce Parintele Justin Marchis nu a avut regrete inca de la prima reuniune a Grupului de Dialog Social? Faptul ca isi da acum demisia (de ce oare a avut tonul ca isi atentioneaza cu acest prilej superiorii?) e tardiv. Daca nu a avut curajul marturisirii in '90 (pot si in acest caz sa-l inteleg, e omeneste), atunci de ce nu a invocat diverse alte motive spre a se recuza de la aceste participari contributive, atat bisericesti cat si sociale, vreme de 16 ani? Ar fi ramas cu toate implinirile culturale exceptionale de astazi, ca gust si consistenta, de la Stavropoleos. Din pacate, Parintele Justin Marchis a vrut sa curete prin biserica, dosind sub strana, "protocoalele trecutului", iar demisia sa de azi, departe de a fi o demisie de onoare, este o demisie din viata!
Cazul Antohi
CAZUL IV. E poate cel mai cutremurator caz. Scrisoarea Profesorului Sorin Antohi este zguduitoare. Nu o poti citi dintr-o data. Iti trebuie aer, ragaz si apa. Domnul Sorin Antohi ne vorbeste despre frica. Il inteleg. Stiu ce e frica. Mi-a fost frica. Dar de ce, Domnul Sorin Antohi nu si-a destainuit frica inca de la prima reuniune a Grupului de Dialog Social? Probabil ca tot de frica si mai mult ca sigur, de rusine. Atunci de ce nu a invocat preocupari academice, motive medicale sau orice altceva, ca sa se dea de-o parte? De ce nu a refuzat sa faca parte din Comisia prezidentiala de analizare a comunismului? De ce? De ce? De ce? Cazul Profesorului Sorin Antohi mai ridica un aspect. Al complicitatilor morale. Cum se cuvine sa reactionez atunci cand vad ca prietenul meu fura din poseta unei doamne? Personal, recunosc, nu l-as da pe mana politiei! Dar l-as invita scurt sa aleaga din doua, una: ori pune imediat la loc ce nu-i apartine, ori ne despartim, acum, pe loc si pe veci! Din scrisoarea Profesorului Antohi reiese ca multe din cele ce le marturiseste astazi i-au fost puse in fata de CNSAS inca din 2002!!!
De ce oare, acum, cand scriu toate acestea, nu ma pot impiedica sa ma gandesc la ceea ce inseamna prietenia in cel mai profund sens, moral, al ei? Nu am in vedere nimic ocult aici. Nu insinuez complicitati. Doar ca, prietenia si pretuirea pe care o merita (si poate inca o mai merita) Sorin Antohi, au fost inselate...ma opresc, nu vreau sa vorbesc despre oameni carora le-am acordat dragostea mea in alb, pentru ca mi-au schimbat in bine viata. Nu vreau, nu pentru ca ma tem, ci pentru ca mai vreau sa-mi pastrez bucuria de a-i vedea...
"Ce va mana in lupta?" - se-ntreba legitim Domnul Gabriel Liiceanu intr-o epistola recent adresata Monei Musca. Din pacate, ulterior intrebarea nu s-a mai repetat. De unde se vede ca balul "di granda" orchestrat astazi cu atata cinism de catre Securitatea "mereu surprinzatoare" este in stare sa ii aseze pana si unui peratolog de talia Domnului Liiceanu neasteptate limite. Catre lichele.