In America, vara se lanseaza blockbusterele (productiile acelea cu superefecte speciale destinate publicului larg si menite sa faca incasari ametitoare), iar toamna incep sa apara filmele intelectuale (cele cu pretentii la Oscar, pentru a fi cat mai proaspete in mintea celor care fac selectiile si nominalizarile). Tot in America, mersul la cinematograf e distractia principala. Tinerii sau adultii merg la cinematograf asa cum iesim noi la ""un suc sau o bere"" cu prietenii.
Noi n-avem ca obicei de distractie ""mersul la cinematograf"". Ce-i drept nu avem, ca altii, cinematografe la fiecare colt de strada, iar in cartierele oraselor mari cinematografele arata ca niste derapanaturi (stiu, o sa-mi spuneti ca sunt orase in care nu exista cinematografe; e adevarat, si-n orasul meu natal e la fel. Dar daca ar exista dorinta mersului la cinematograf, daca ar fi cerere, piata s-ar forma si-ar aparea din pamant din apa seaca, macar cate o salita micuta in care sa se dea filme).
Doar ca in toamna asta, mai mult ca oricand ar trebui sa mergem cat mai multi la cinematograf. Se intampla, ca dupa foarte multi ani, romanii sa aiba propriile lor productii (destul de multe la numar) in cinematografe si sa se poata bucura de ele.
Si, pentru prima data de cand au inceput cei din generatia mea sa faca filme, in toamna asta sunt aproape la concurenta in cinematografe. De saptamana viitoare, la aproximativ fiecare trei saptamani se lanseaza cate un film romanesc, scris regizat, produs si interpretat de tineri. Cele mai notabile sunt trei filme, toate trei despre Revolutie (in ordinea premierelor, Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii, Hartia va fi albastra si A fost sau n-a fost).
Asa ca e momentul sa iesiti din casa si sa mergeti la cinematograf!
Voi, astia tinerii, care vreti sa va mandriti cu generatia voastra, acum ar trebui sa va aratati sustinerea si sa platiti un bilet de cinematograf.
Dar si voi, cei adulti, care ati trait Revolutia cu alte emotii decat noi, cu alte griji si care v-ati facut alte probleme sau alte vise, ar trebui sa iesiti din casa si sa mergeti la cinematograf. S-ar putea sa-i placeti pe copiii astia care vorbesc despre decembrie 1989 cu umor/emotie/nostalgie si sa fiti foarte surprinsi cat de multe lucruri poti sa spui despre acele vremuri, daca nu esti incrancenat.
Si chiar daca n-o sa va placa un film sau altul (nici mie nu-mi plac toate trei), nu regretati ca ati fost in sala. Bucurati-va ca investiti 50.000 sau 70.000 sau 100.000 de lei intr-o industrie care are astazi, mai mult ca oricand, sansa sa iasa in fata lumii si sa se plece, nu de rusine, ci la aplauze, de bucurie.
Ar fi dovada ca avem ceva mai multa intelepciune si ceva mai putine orgolii fata de generatia anilor a€™70, care n-a stiut sa speculeze ""momentul Reconstituirea"".
Altfel, sa stiti ca e foarte frumos sa mergeti toamna, sambata sau duminica dimineata la film.
E liniste si racoare; si pe strada, si in cinematograf.