Cristian UNTEANU: Intram, dar cum?

Adesea, imaginea este mai puternica si mai convingatoare decat realitatea. Intr-atat de puternica si convingatoare, in aceasta lume globalizata in care traim, incat, de cele mai multe ori, se substituie realitatii si creeaza, mai departe, o realitate proprie. Aceasta, propagata de mass-media, prin Internet, naste convingeri, motiveaza atitudini si, in final, determina comportamente chiar la nivel national.
Sa vedm cum se aplica toate acestea in raport cu tara noastra, aflata la cateva luni de momentul integrarii sale in UE. In primul rand, cred ca exista deja un raspuns incontestabil pozitiv in ce priveste momentul aderarii, 1 ianuarie 2007. Numai ca, din nefericire, momentul pe care-l vom sarbatori cu fastul cuvenit, este puternic afectat, la nivel de imagine, de modul in care este acceptata aderarea Romaniei. Ca si a Bulgariei. Daca peste cateva saptamani se confirma ceea ce ne-au spus sursele noastre din Bruxelles, atunci niciodata, in istoria fazelor succesive ale procesului de extindere a UE, nu vor fi fost formulate asemenea clauze de salvgardare sau conditii restrictive la fel de dure cum vor fi adoptate in cazul celor doua tari. In plus, pe diferite piete nationale, apar ca prin minune, printr-o perfecta sincronizare, mesaje dramatice privind situatia romanilor. Fie a celor de acasa, fie a imigrantilor clandestini.
Exista doua scoli de gandire profund contradictorii. Daca-i asculti pe oficialii nostri, cu un reflex venit din perioada comunismului biruitor, afli cu profunda satisfactie si mandrie patriotica cum ca nu exista decat "aspecte negative minore". Nesemnificative. Nerelevante. Nepreocupante decat in masura in care sunt inscrise pe "to do list" de la Comisia Europeana. Si oricum, in cea mai mare parte, creatie a unei prese avide doar dupa senzational ieftin si faze de balci, incapabila sa inteleaga adevarata miza a jocului: sa fim admisi. Oricum, dar sa fim admisi. Om vedea noi dupa aia ce avem de facut, poate dupa anticipate.
Asa sa fie? Poate da, in masura in care s-ar dovedi ca prezenta oficialilor nostri in mass-media europeana este masiva si convingatoare. Numai ca n-am vazut asemenea prezente, cu exceptia celor negociate prin canalele diplomatice sau parte integranta a pachetului traditional al unor vizite la nivel inalt, atunci cand apare, undeva, si un material "pozitiv", pentru a gadila orgoliile oaspetilor si a le deschide apetitul spre ceva discutii mai lumesti si comercial productive. Ce-am vazut, in schimb, sunt dezbaterile privind spaimele britanice privind imigratia viitoare a romanilor si bulgarilor care sa dezechilibreze piata muncii, reportaje dramatice din seria "romanii atenteaza la drepturile copilului" prezentand casele de copii cu scene atroce si stupefiante. Sau cazurile de copii scosi la vanzare. Sau dezbaterea din Italia despre muncitorii ilegali tratati ca sclavii de odinioara pe plantatii. Reportajele din Spania despre bandele de raufacatori sau despre cersetorii rromi de cetatenie romana care au impanzit metropolele occidentale in ceea ce este acum un racket foarte bine organizat si banuiesc foarte productiv....
Dar, despre astea toate, ai nostri oficiali nu zic nimic. Ati auzit cumva ministerul nostru de Interne, altfel foarte activ si viril la nivelul constructiei publice interne, dotat chiar cu Logan-uri de ultimul tip, sa zica ceva despre deschiderea unei anchete care sa lamureasca ceea ce stie toata lumea, adica cum merg circuitele (de altfel la vedere) pe care poti accesa o slujba de capsunar oriunde in Europa? Chiar numai italienii sa stie ca pot lua din Romania cea mai ieftina munca necalificata din Europa, si nu orice golan drogat, ci profesori, ingineri, bibliotecari, adica nefericitii care se bat zilnic in fata ambasadelor de la Bucuresti pentru a intra pe listele magice. Alea de-i trimit pe romanasii nostri viitori cetateni europeni la muncile de care ceilalti cetateni europeni se feresc de mult cu scarba?
I-ati auzit cumva reactionand vreodata, in asemenea cazuri, pe onorabilii nostri diplomati, readucandu-va aminte ca, in fiecare ambasada, exista un atasat special pe probleme de munca si un altul, cu rang foarte inalt, venit de la Ministerul de Interne?
Cum se impaca gargara patriotarda a politicienilor nostri despre "demnitatea si mandria nationala" cu umilinta de care are parte aceeasi mandra si draga Romanie prezentata ca exceptia care ingrijoreaza si pune probleme? Alaturi, evident, de bulgarii cu criminalitatea lor organizata!
Intrebarea, dupa parerea mea foarte grava, este de ce autoritatile noastre se concentreaza exclusiv pe dimensiunea formala a negocierilor europene si lasa sa se duca in balarii imaginea Romaniei. A credibilitatii ei externe si a capacitatii sale de a performa altfel decat se creeaza acum impresia. Atentie, nu este vorba despre o Romanie abstracta si impersonala, membra UE din 2007. Este vorba despre credibilitatea noastra, a tuturor, ca performeri individuali pe o piata extrem de populata si riguroasa. Si foarte mimosa pudica atunci cand in joc se afla locurile lor de munca.
Din nestiinta, din nebagare de seama, poate din incompetenta, in orice caz si din cauza mentalitatii profund inradacinate de a nu supara cu vesti proaste pe sefii nervosi si irascibili, ii lasam pe ceilalti sa ne calce voios in picioare. Nu venim cu contra-argumente sau nu demaram un lobby profesionist pentru constructia imaginii de tara. Oare de ce?
Daca singura intrebare care ne preocupa este daca vom intra in UE, atunci raspunsul il avem. Pozitiv. Dar cum intram? Acceptam, fie si prin indiferenta, ca vom fi priviti ca o tara de rangul doi si ca suntem in club doar fiindca asa suntem asezati in Europa?
Nu cred ca Romania merita asta, oricat de neprofesionisti in acest domeniu ne-ar fi politicienii de azi. Poate cu cei de maine se va schimba ceva.

---

Despre autor: