In ziua de 25 august 1967, Vasile si Maria Udrea, doi parinti din comuna Halchiu de langa Brasov, au reclamat Directiei Militiei Regiunii (DMR) Brasov disparitia in conditii suspecte a fiicei lor Corina Udrea, in varsta de 20 ani, studenta. Fata fusese la mare impreuna cu o sora a sa, casatorita in Bucuresti, pe nume Viorica Sorescu. In ziua de 5 august 1967, Viorica isi condusese sora la Gara de Nord care se urcase intr-un accelerat de Brasov si de atunci Corina disparuse fara urma. Reclamatia a fost repartizata spre solutionare capitanului Sabin Filip din cadrul Serviciului Judiciar care raspundea de aceasta linie de munca. Declansarea verificarilor In vara anului 1965, Corina Udrea a absolvit liceul in Brasov si in toamna aceluiasi an a intrat la Institutul Pedagogic cu durata de 3 ani, din Brasov, unde urma Facultatea de Fizica-Chimie. In perioada studentiei locuia la caminul studentesc nr. 3, camera 108, din Strada Memorandumului nr. 16. In vara anului 1967, fiind studenta in anul II, a ramas restantiera la doua materii, urmand sa se prezinte la examene in luna septembrie. Ea incepuse demult viata sexuala si frecventa barurile si cafenelele din orasul Brasov unde consuma bauturi alcoolice si fuma tigari straine in anturajul barbatilor pe care ii cunostea ocazional. In ultimul timp intretinea relatii intime cu Alin Ivascu, un student in anul V la Institutul Politehnic din Brasov. Acesta era cazat la caminul institutului si era singur la parinti, care domiciliau in comuna Sarata Monteoru, judetul Buzau. La sfarsitul lunii mai 1967, Alin Ivascu a fost cu Carmen la parintii acesteia din comuna Halchiu unde au stat trei zile. Parintii lui Carmen nu l-au placut pentru ca bea si fuma mult, iar fata de disparuta avea unele iesiri obraznice. La sfarsitul lunii iunie 1967, Corina Udrea urma sa plece impreuna cu colegele sale intr-o excursie organizata de Institutul Pedagogic a carei prezenta era obligatorie, insa nu a mai plecat scuzandu-se ca este intoxicata. In acea luna ea prezenta simptomele unei femei insarcinate. Intrebata de colegele sale de camera daca este insarcinata, ea a raspuns ca este intoxicata si ca a fost insarcinata in anul 1966 cu un barman de la restaurantul ""Postavarul"". Identificat barmanul, pe nume Sorin Oancea, acesta a recunoscut ca intretinuse relatii intime cu Carmen si ii platise chiuretajul. De asemenea, a precizat ca si acum se culca cu ea cand i se oferea ocazia, vizitandu-l la bar. Nu o mai vazuse de o luna. Audierea sorei disparutei Ofiterul se deplaseaza la Bucuresti si sta de vorba cu Viorica Sorescu, sora disparutei. Totul a fost foarte frumos la mare, spuse aceasta. In perioada 21 iulie-4 august 1967, am fost la Costinesti cu Corina si cu sotul meu. Am facut plaja, ne-am bronzat si ne-am distrat. Corina v-a destainuit cumva ca era insarcinata?, o intreba capitanul Filip.
""Mi-a spus ca in luna iunie 1967 cand trebuie sa plece intr-o excursie cu colegele a durut-o stomacul si ficatul, banuind o indigestie din cauza unor alimente alterate. S-a dus la dispensarul medical al Institutului Pedagogic unde i s-a administrat intramuscular papaverin, cu calciu bromat si vitamina C. Apoi, durerile i-au trecut, dar era ingrijorata ca nu ii mai venise ciclul de doua luni de zile. Deci, era insarcinata. V-a spus si cu cine?
Mi-e cam jena sa va spun. Nu va jenati, pentru ca toate aceste date ne ajuta, intr-o forma sau alta, ca sa-i dam de urma.
Mi-a spus ca s-a culcat cu un strain, cu un barman, un prieten mai vechi, dar si cu noul prieten, Alin, un student in anul V la Politehnica. Cel cu care a fost acasa la parintii dumneavoastra.
Da, si care n-a fost placut deloc. Cum s-a gandit ca va scapa de sarcina?
Simplu: va face un chiuretaj, asa cum a procedat si alta data. Ati citit pe fata ei s-au vi s-a confiat despre ceva ganduri negre?
Nu, nici poveste. Corinei ii place viata si se distreaza asa cum ii place ei... Mi-a zis ca Brasovul este prea mic pentru ea si i-ar fi placut sa locuiasca undeva in strainatate, mai ales la Paris. Si legat de acest lucru, parca am asa o vaga banuiala... La ce va referiti?
La Costinesti s-a intalnit cu o fosta colega de liceu, Angela si nu mai stiu cum, care s-a stabilit in Austria, la Viena. Era singura si conducea o masina superba... mai tot timpul au stat impreuna si Corina asculta uimita despre libertatea si minunatiile vietii de dincolo... Tot Angela a adus-o de la mare in ziua de 4 august. Eu si sotul am venit cu trenul. Banuiala mea este daca nu cumva Corina a plecat cu Angela... Da, dar a doua zi la ora 10:00 ati urcat-o pe Corina intr-un accelerat de Brasov.
Este adevarat, caci spunea ca vrea sa invete pentru cele doua corigente, dar mai stii... Daca Angela a asteptat-o pe Corina la Ploiesti, spre exemplu? Este o varianta pe care o s-o avem in calcul, mai ales ca ea nu si-a mai facut aparitia in Brasov.
Vedeti, a disparut din tren... Sarata Monteoru Capitanul Filip lua drumul Buzaului si se opri la postul de militie din Sarata Monteoru unde locuia Alin Ivascu si parintii sai. Se gandea ca disparuta poate isi intrerupsese calatoria spre Brasov si venise la ultimul ei prieten. Seful de post il cunostea pe Alin mai mult din vedere.
Acum e in vacanta, ii spuse el ofiterului, si il vad mereu aghesmuit. Bea cu un prieten al lui, Valentin Tibles, care si el este student in anul V, dar la Institutul Politehnic din Bucuresti. Dupa cat de mult beau baietii astia nu stiu ce soi de ingineri o sa iasa din ei... Corina nu fusese vazuta in aceasta comuna. Pentru mai multa siguranta, capitanul statu de vorba cu Alin Ivascu. Acesta inca nu se trezise bine din betia pe care o facuse in seara precedenta. Cand a auzit de disparitia prietenei sale, s-a aratat ingrijorat:
Doamne, dar ce-o fi patit? Nu stiu, cautam sa-i dam de urma, ii raspunse ofiterul.
Ne-am gandit ca poate ti-a intors vizita pe care tu ai facut-o la parintii ei, la sfarsitul lunii mai.
Nu s-a pus problema de asa ceva. Mi-a spus ca dupa ce vine de la mare se duce direct acasa, la Halchiu, ca sa invete pentru cele doua restante. Dumneata n-ai plecat nicaieri in aceasta vacanta?
Nu. Din 15 iulie am venit aici, acasa, pentru ca ma simt cel mai bine. Vreau sa ma odihnesc fiindca ma asteapta ultimul an de facultate care este cel mai greu. Cand ai vazut-o ultima data pe Corina?
Atunci, la 15 iulie 1967, cand m-a condus la gara. Ti-a vorbit vreodata despre o colega de liceu, Angela, care s-a stabilit in Austria?
Alin se gandi cateva clipe apoi raspunse:
Nu mi-a povestit nimic despre o astfel de colega, dar stiu ca Corina isi dorea, daca ar fi avut ocazia, sa traiasca in strainatate. Era visul ei... Un vis care mi-ar placea si mie, dar cine poate ajunge dincolo in conditiile stricte de la noi? Cand ati stabilit sa va revedeti?
Cand incep cursurile la facultate. Din nou, la Brasov Parintii Corinei Udrea i-au dat capitanului Filip doua fotografii recente. Una o reprezenta pe Corina, iar a doua pe disparuta impreuna cu noul ei prieten Alin Ivascu. In continuare, ofiterul a purces la investigatii in toate locurile din Brasov si din Poiana Brasov frecventate de Corina Udrea, insa nimeni n-o mai vazuse din ziua de 20 iulie 1967 cand plecase la sora sa la Bucuresti si apoi la mare. A aparut si un lucru interesant si anume ca Angela Marcu, fosta ei prietena de liceu care se stabilise in Austria, o cautase pe Corina in Brasov, in ziua de 10 august 1967. O cautase si la parintii ei la Halchiu, ca sa-si ia la revedere, dar Corina fusese de negasit. Acest nou aspect l-a determinat pe capitanul Filip sa abandoneze ipoteza, e drept cam iluzorie, ca Angela Marcu ar fi incercat s-o scoata fraudulos din tara pe Corina. In urma verificarilor efectuate la Directia Generala de Control Straini si Pasapoarte rezulta ca Angela Marcu parasise Romania in ziua de 11 august 1967 prin vama Bors. Autoturismul ei de doua locuri fusese controlat de vamesii romani fara a se constata vreo ilegalitate. Asadar, Corina sau cadavrul ei, in cazul ca fusese ucisa, tot in Romania se afla. Dar unde? Asa cum indica procedurile in cazurile de disparitii suspecte de persoane, judiciaristul s-a adresat Directiei Evidentei Operative din Bucuresti care i-a comunicat ca disparuta Corina Udrea nu a fost arestata de vreun organ de militie din tara. Directia Generala a Penitenciarelor a comunicat si ea ca nu se afla incarcerata o astfel de persoana. Apoi a venit randul Directiei Evidentei Populatiei: Corina nu figura cu schimbare de domiciliu sau viza de flotant in alta localitate din tara. La acestea s-au adaugat date de la Serviciul Criminalistic din Directia Generala a Militiei ca in perioada 5 august-10 octombrie 1967 (cand s-a solicitat verificarea) nu au fost descoperite in tara cadavre cu identitate necunoscuta care sa poarte semnalmentele tinerei disparute. Misterul din tren Misterul disparitiei Corinei Udrea se afla in trenul cu care ea plecase in ziua de 5 august 1967 de la Bucuresti dar nu mai ajunsese la Brasov. Aceasta era convingerea ferma a capitanului Filip, care a identificat partida de controlori de bilete din acceleratul Bucuresti-Cluj Napoca ce plecase din Gara de Nord, in ziua de 5 august 1967, la ora 10:00. Si a stat de vorba cu fiecare, prezentandu-le fotografia disparutei. Unul dintre controlori, Ilarion Stanciu, cand a vazut poza a tresarit.
- Da, pe aceasta fata o recunosc. A fost in tren in vagonul nr. 7, nu mai retin compartimentul. Trenul era cam gol si mi-aduc aminte ca am intrebat-o unde s-a bronzat asa repede. Mi-a raspuns ca fusese la mare. Pana la Ploiesti-Vest a fost singura in compartiment, iar de la Ploiesti s-a urcat un tanar. De cum s-au vazut, s-au imbratisat si s-au sarutat, dandu-mi seama ca era iubitul ei. El avea bilet de tren numai pana la Predeal si cred ca la Predeal au coborat, fiindca atunci cand am ajuns la Brasov nu mai erau in compartiment. Ofiterul simti cum ii zvacneste inima-n piept. Scoase si a doua fotografie ce ii reprezenta pe Corina si Alin Ivascu, care o tinea dupa gat. Apoi intreba emotionat: Acesta e cumva baiatul?
Da, da, el!, il arata controlorul cu degetul. Il recunosc. La fel se dragalaseau si-atunci, ca-n poza... Sunteti sigur ca el este?, mai intreba ofiterul de parca nu-i venea sa creada.
Sunt sigur nu numai de el, sunt sigur de amandoi, replica ferm interlocutorul. In meseria noastra, noi, controlorii de bilete avem o memorie foarte buna... Predeal Capitanul Filip era in al noualea cer, pentru ca dupa atata alergatura daduse, in sfarsit, de un fir pe urmele disparutei. Si-a mobilizat imediat colegii de judiciar de la militia din Predeal, pe locotenentul Voicu si pe plutonierul Ciobanu, si cu fotografiile multiplicate ale disparutei si prietenului ei, au plecat sa ""rascoleasca"" statiunea. Dupa ore de investigatii, plutonierul Ciobanu, cel mai vechi subofiter de la Militia din Predeal, a facut prima descoperire. Cei doi se cazasera la cabana Cioplea, camera fiind inchiriata pe numele lui Alin. Apoi bausera si mancasera la cabana pe saturate. Dar mai mult bausera... Plecasera pe la ora 14:00 , in munti, la o stana aflata la 7 km de cabana. Spre seara a revenit numai el si a luat bagajele, achitand costul camerei. De atunci nu a mai aparut la aceasta cabana. Judiciaristii s-au deplasat imediat la stana pe care cei doi urmau s-o viziteze insa ciobanii de acolo nu i-au recunoscut dupa fotografie. Asta insemna ca ei nu mai ajunsesera la stana, iar pe drum se intamplase ceva grav cu Corina. Mai mult ca sigur ea fusese omorata de Alin, cadavrul victimei zacand pe undeva in muntii Bucegi. Demascarea asasinului Cum trebuia sa procedeze in continuare judiciaristii? Aveau de ales intre doua variante. Prima: sa organizeze scotociri in zona impadurita intre cabana Cioplea si stana de oi pentru a descoperi cadavrul. A doua: sa se axeze pe anchetarea lui Alin Ivascu si apoi acesta sa-i conduca la locul unde o omorase pe Corina si unde se afla cadavrul. In cazul primei variante se impunea o mare desfasurare de forte omenesti, scotocirea padurii si a numeroaselor vai abrupte putand dura zile in sir si poate chiar fara rezultat. Asa ca s-a optat pentru a doua varianta care parea sa le asigure mai repede succesul scontat, Alin Ivascu nefiind un infractor scolit prin puscarii care sa le dea mare bataie de cap. Solutia aleasa a fost de bun augur pentru politisti, fiindca ucigasul n-a rezistat decat o ora in fata unei anchete incrucisate. Probele adunate impotriva lui devenisera foarte relevante ca sa mai poata sa nege ceva. Este adevarat ca inainte de a pleca la Bucuresti si apoi la mare, m-am inteles cu Corina sa revina acasa in ziua de 5 august 1967, a recunoscut el. Ne-am uitat amandoi pe mersul trenurilor si am hotarat sa plece din Bucuresti cu acceleratul de Cluj, de ora 10:00. Urma sa facem jonctiunea la prima statie, eu urcandu-ma in tren din gara Ploiesti-Vest. Atat ea, cat si eu nu vazuseram Predealul pana atunci si ne-am hotarat sa petrecem o saptamana aici, uitati de lume. De ce n-ai chemat-o la tine, la Sarata Monteoru, pentru ca dupa cat am vazut este o statiune la fel de frumoasa ca si Predealul?, il intreba capitanul Filip. Pentru ca nu voiam sa incurc borcanele. Cu Corina aveam numai o aventura, era buna la pat si atat. Nici prin cap nu-mi trecea sa ma casatoresc cu ea, desi ea a incercat ceva, prezentandu-ma parintilor sai. Eu doream s-o tin ca amanta pana terminam si anul V de facultate si apoi pasi... Stiam deja o serie de barbati cu care se culcase inaintea mea. Unul era un barman, Sorin, de la restaurantul ""Postavarul"" din Brasov. Cand Corina avea chef sa se imbete si sa se distreze se ducea la acest barman care intotdeauna era bun de plata. V-ati inteles sa nu stie nimeni de intalnirea voastra din tren?
Absolut, pentru ca nu ma voiau ai ei si n-ar fi vrut-o nici ai mei daca ar fi stiut ce poama este. Mai departe.
La 5 august 1967, dupa ce am coborat la Predeal, ne-am cazat la cabana Cioplea asa cum ati constatat si dumneavoastra. Am facut dragoste in camera si apoi am coborat la restaurant si ne-am pus pe chef. Pe mine ma cam luase apa cand ea mi-a spus sa mergem la o stana in munti, dupa cum vazuse un panou turistic in apropierea cabanei. N-am putut s-o refuz, gandindu-ma ca aerul rece o sa-mi faca bine si mie, si am plecat. Dupa cateva ore de mers pe un drum accidentat cu vai in dreapta si-n stanga, a spus dintr-o data ca este insarcinata cu mine. Am simtit ca nu mai vad nimic in fata ochilor. Cu minee...?, am intrebat-o. Da, cu tine!?, mi-a raspuns sec. Nu cu mine, poate cu Sorin, barmanua€™..., i-am zis si de furie i-am facut vant din buza prapastiei. S-a rostogolit de multe ori, ca am auzit vreascurile troznind, apoi nimic... Doamne, devenisem un ucigas! Si m-am trezit imediat. Cand m-am uitat in vagauna, am simtit ca ametesc, atat era de adanca... O crima gratuita, recunosc. O gelozie absurda datorata bauturii. Cred ca de patima asta n-am sa ma lecuiesc... Ba da, pentru vreo douazeci de ani, a murmurat capitanul.
A doua zi, cu ajutorul criminalului, a fost identificat si locul unde zacea cadavrul celei care fusese Corina Udrea.