In Romania, orice antrenor care nu are angajament cu o echipa, a fost recent dat afara si nu este dorit de nici un club din prima divizie are o singura sansa la indemana: sa preia reprezentativa nationala de tineret. Nicicand la conducerea acesteia nu a fost numit un tehnician cu pretentii, in urma unor negocieri la sange, recurgandu-se de fiecare data la experimente. Daca nu credeti hai sa va oferim cateva nume din trecutul mai mult sau mai putin apropiat: Ion Moldovan, Nicolae Manea, Ilie Dumitrescu, Florin Marin si, iata, cel mai recent, Emil Sandoi. Mai stie cineva pe unde a antrenat acesta in ultimul an, adica de cand a fost dat afara de la Pandurii Targu Jiu? Se pare ca nici el nu-si mai aminteste.
De fapt si Piturca, cel care a izbutit cu nationala de tineret ultima calificare la un turneu final, era un terchea-berchea prin fotbalul romanesc pana acum zece ani. Dupa cum s-a spus la momentul respectiv, sansa vietii lui s-a numit Ioan Becali, de care l-a unit pasiunea bolnava pentru jocurile de noroc, fostul (?) impresar fiindca ce l-a impus pe banca tehnica a tricolorilor micii datorita complicitatii infame care exista intre el si presedintele Federatiei, Mircea Sandu. Exprimandu-ne in jargonul lor, atunci le-a iesit, asta numai datorita unui grup de jucatori mult peste media anterioara si ulterioara, "generatia Contra", cum i s-a zis atunci, unui context execelent, adica o grupa facila si mai ales faptului ca Romania urma sa organizeze acea editie a Campionatului European, fiind aproape imoral ca tara amfitrioana sa nu participe, iar de aici intelegeti ce vreti. Ca o paranteza, aici ne mananca pe limba sa amintim ca din acea echipa a lui Piti care a participat la turneul final din 1998 lipsea poate cel mai bun fotbalist roman de dupa Hagi, un anume Adrian Mutu, care atunci se apropia de douazeci de ani, varsta la care destui jucatori mediocri aduna cateva selectii bune in nationala de tineret, aspect care ar putea explica intr-o oarecare masura disensiunile greu de camuflat dintre actualul selectioner si echipierul italienilor de la Fiorentina.
Revenind insa in prezent si la meciul cu Germania de alaltaieri spunem din capul locului ca nu-l condamnam cu nimic pe Emil Sandoi. Acesta este unul dintre putinii oameni de caracter din fotbalul nostru, un baiat de un bun simt iesit din comun, dar care n-a demonstrat niciodata ca ar avea prea mult in comun cu meseria de antrenor, el remarcandu-se prin smiorcaieli pe la conferintele de presa ori prin stranuturi ostentative, cum s-a intamplat dupa acel "blat" puturos al Universitatii Craiova de acum mai multi ani intr-un meci de la Bistrita, cand mai mult de jumatate din echipa olteana invocand o hemoragie de muci a refuzat sa intre pe teren. Cum spuneam, Emil are toate calitatile din lume, insa nu si pe cea de tehnician, mai ales la un asemenea nivel unde a fost numit aproape cu anasana, iar asta numai la insistentele lui Victor Piturca pe langa Mircea Sandu. Stiti pe ce considerent. O sa radeti sau o sa credeti ca batem campii, dar va juram ca singura motivatie a Satanei a fost ca Sandoi este oltean de-al lui. Iar ca sa va convingem definitiv e necesar sa consemnam pentru posteritate importantul detaliu ca toti cei trei antrenori de la echipa mare, Piturca si secunzii Iovan si Boldici, sunt originari din judetul Dolj, din niste catune din apropierea Craiovei. Chiar credeti ca e o coincidenta. Nu, nici vorba, n-avem nimic cu oltenii, iar pentru a demonstra acest lucru propunem in locul lui Sandoi tot un antrenor din aceasta regiune. Pe Victor Piturca din Orodel, ca poate la acest nivel o fi si el bun de ceva.