Agenda Lisabona reprezinta obiectivele Uniunii Europene pe termen mediu si lung in ceea ce priveste competitivitatea si eficienta economica. Strategia europeana urmareste optimizarea resurselor si a proiectelor comunitare, astfel incat economia europeana sa devina competitiva la nivel global. In Romania se vorbeste foarte putin despre Agenda Lisabona si despre cum va reusi tara noastra, ca parte a comunitatii europene, sa contribuie la indeplinirea dezideratelor Uniunii.
Romania trebuie sa prezinte in anul premergator aderarii un plan de actiune determinat de principiile Agendei Lisabona. Nu se stie mai nimic despre acest demers. Strategia de dezvoltare a tarii noastre in interiorul Uniunii Europene trebuie sa fie corelata cu Planul National de Dezvoltare. Ea trebuie sa cuprinda proiecte pe termen mediu si lung, impreuna cu resursele materiale si umane necesare pentru a fi duse la indeplinire.
In acest sens, domenii vitale precum infrastructura, educatia si cercetarea trebuie sa beneficieze de o atentie speciala din partea autoritatilor, intrucat acestea vor contribui in mod fundamental la dezvoltarea tarii noastre in comunitatea europeana. Din pacate, nu exista inca o viziune unitara despre cum va arata Romania in UE si care va fi rolul pe care tara noastra il va juca in spatiul european.
Elaborarea unui plan de raspuns pentru criteriile enuntate de Agenda Lisabona ar trebui finalizat cat mai curand. Mai mult, acest document nu trebuie sa fie apanajul unui anumit Guvern sau al unei anumite formatiuni politice. Integrarea Romaniei in UE este un proces care va depasi, cu certitudine, mandatul unui singur Guvern sau al unei singure legislaturi. In acest sens, este nevoie de un consens la nivelul intregii clase politice, pentru a lucra impreuna in vederea elaborarii unui document care sa traseze obiectivele majore ale Romaniei pentru perioada post-aderare.
Din nefericire, pana in prezent, am asistat la un dialog al surzilor. Puterea refuza cu incapatanare sa asculte, cu atat mai putin sa ia in considerare, propunerile care vin din partea Opozitiei. Se pare ca, astazi, consensul este un deziderat prea greu de atins, desi cu totii sustinem obiectivele nationale ale Romaniei. Europa nu are, insa, rabdare cu razboaiele mici de pe malurile Dambovitei.
Indeplinirea criteriilor europene necesita stabilirea unui dialog interpartinic si atingerea unui consens politic. La nivelul administratiei publice exista nevoia de dialog, pentru ca expertiza si performantele sa nu mai tina cont de culoare politica sau de algoritm. Dincolo de doctrina si de ambitii, realitatile din Romania impun o colaborare cat mai stransa intre toti cei care pot sa ajute la indeplinirea cu succes a obiectivelor nationale. Doar prin abordarea unui dialog deschis si sincer se poate construi o imagine internationala credibila pentru tara noastra. Numai daca Romania se prezinta unita pe scena europeana, ea va fi considerata un actor important si stabil pentru viitorul comunitar. Tara noastra trebuie sa demonstreze ca poate sa isi respecte angajamentele pe care si le-a asumat atunci cand a inceput procesul de integrare ca este pregatita sa implementeze strategiile europene si ca este hotarata sa reprezinte principiile Uniunii pe scena internationala. Toate aceste deziderate sunt prea importante pentru a fi premiul unui partid politic sau al unui guvern anume. Acestea sunt obiectivele intregii societati romanesti si responsabilitatea intregii clase politice.
Nici un partid politic din Romania nu va reusi sa atinga de unul singur dezideratele intregii natiuni. Nici un partid politic nu are puterea si nici mandatul de a reprezenta intreaga societate romaneasca. De aceea, pentru a indeplini criteriile Agendei Lisabona, avem nevoie de un dialog pragmatic si eficient intre toate partidele care reprezinta vointa cetatenilor din aceasta tara. Strategia care va rezulta in urma acestui dialog trebuie sa contina liniile majore de-a lungul carora se va orienta politica romaneasca in anii post-aderare.