E fascinant prin normalitate. Liniste, curatenie si aer mai putin poluat ca in alte parti. Cartierul Cotroceni a fost socotit odinioara ca facand parte din periferia Bucurestiului, azi e considerat zona centrala. Chiar daca trotuarele sunt ocupate cu masini, Cotroceniul are farmecul lui. Cele mai multe locuinte au fost ridicate intr-o perioada de prosperitate economica, dupa Primul Razboi Mondial, pana la Marea Criza de la inceputul anilor a€™30. Am ales sa vorbim despre Cotroceni cu scriitorul Barbu Cioculescu, fiul marelui critic literar Serban Cioculescu. Barbu Cioculescu a trait in linistea Cotrocenilor intreaga viata si il cunoaste ca nimeni altul. Asa am aflat ca nasterea acestui cartier se leaga de personalitatea doctorului Carol Davila, proprietar al terenurilor din zona. Davila a fost cel care le-a parcelat, reusind sa creeze spatii pentru constructia caselor. De altfel, Strada Carol Davila taie aproape in intregime Cotroceniul, iar impozanta Facultate de Medicina este explicatia pentru strazile care au, aproape in exclusivitate, nume de doctori celebri. DOCTORI. ""Tata a cumparat terenul de la urmasii doctorului Davila atunci cand a construit casa, prin 1935. Evident ca, fiind in jurul Facultatii de Medicina, s-au pus nume de doctori romani si straini. De exemplu, doctorul Radovici s-a sinucis la 49 de ani, aruncandu-se in mare, intr-o calatorie pe Mediterana. Se pare ca a avut o nefericire sentimentala. Pe aici mai sunt strazile General Medic Butoianu, Doctor Lister, Strada Carol Davila, care este o strada lunga si destul de importanta"", ne povesteste Barbu Cioculescu. Pe locul actualei Gradini Botanice, un loc care s-a schimbat foarte putin in ultima jumatate de secol, a fost, in timpul Revolutiei de la 1821, tabara lui Tudor Vladimirescu. ""Pana de curand era un cartier cu multa verdeata, socotit ideal pentru sanatate. Foarte multe gradini, foarte multi copaci. Acum au aparut foarte multe automobile. Marele bulevard din fata Facultatii de Medicina, care s-a numit cand Bulevardul Carol al II-lea, cand Bulevardul Doctor Petru Groza, acum Bulevardul Eroilor Sanitari, avea pe o parte si pe alta castani batrani care faceau un fel de bolta deasupra. Pana cand s-a introdus troleibuzul si a trebuit, din pricina firelor, sa fie taiati. Te plimbai pe dedesubt ca printr-un labirint. Cand veneai vara din centru, aici era cu doua-trei grade mai racoare si mai placut. Si erau celebrele apusuri de soare din Cotroceni. Mihail Sadoveanu venea sa vada aceste apusuri rosii foarte flamboaiante, din cartier"", isi aminteste scriitorul. CLASA DE MIJLOC. Dar Cotroceni, spre deosebire de renumele pe care il are azi, nu a fost, la inceputuri, un cartier scump, destinat exclusiv elitei financiare. Cotroceniul era destinat intelectualilor cu venituri medii, profesorilor si educatorilor, militarilor si functionarilor civili din armata. In Cotroceni a locuit poetul Ion Barbu, sculptorul Oscar Han a locuit pe Strada Doctor Capsa, poetul Adrian Maniu a stat pe Strada Sf. Elefterie. Ion Minulescu si Liviu Rebreanu au fost vecini pe Strada Doctor Gheorghe Marinescu. Cartierul se mai poate lauda cu Marin Preda si cu regizorul Dinu Cocea. Militarii formau cealalta categorie sociala a rezidentilor acestui cartier, si asta din cauza Palatului Cotroceni, deoarece cartierul s-a construit mai intai ca o anexa a palatului, iar primele case erau destinate personalului casei regale. BOMBELE LUI 1944. In 1944, cartierul a fost bombardat. Barbu Cioculescu nu poate uita ziua de 4 aprilie a acelui an, cand se afla in Gradina Botanica si a auzit alarma antiaeriana. Nu s-a speriat, crezand ca este doar un exercitiu si, pentru ca avea o jacheta noua, pe care nu voia s-o murdareasca, nu a figit catre buncar. ""Aceasta prosteasca vanitate mi-a salvat viata"", spune el, pentru ca adapostul a fost distrus in totalitate. ""In Gradina Botanica existau o serie de copaci foarte batrani - plute. Erau niste plopi cu diametrul, poate, de 10 metri. Doi sau trei dintre ei au fost distrusi la bombardamentul din 4 aprilie 1944. Acolo i-am vazut cu radacinile in sus. Era ceva de necrezut cum o bomba a putut sa scoata un urias din asta din pamant. Mai ramasesera doi sau trei copaci foarte batrani si care aveau cu siguranta sute de ani. La ora asta cred ca nu mai e nici unul"", ofteaza batranul scriitor. ""Bombardamentele si sfarsitul lamentabil al razboiului au facut ca toata aceasta dezvoltate a orasului sa se opreasca. La inceput, orasul era inconjurat de paduri si din aceasta cauza erai aparat de viscole iarna si de praf vara. Padurile disparand incetul cu incetul, orasul este prafos. Este un oras in care se face noroi deasupra asfaltului cum nu se intampla in Occident. E un oras de campie, un oras deschis, un oras cu ierni grele si cu veri foarte calde"", este de parere Barbu Cioculescu. CASTANI BATRANI
""Pana de curand era un cartier cu multa verdeata, socotit ideal pentru sanatate. Foarte multe gradini, foarte multi copaci. Acum au aparut foarte multe automobile. Bulevardul Eroilor Sanitari avea pe o parte si pe alta castani batrani care faceau un fel de bolta deasupra. Pana cand s-a introdus troleibuzul si a trebuit, din pricina firelor, sa fie taiati. Cand veneai vara din centru, aici era cu doua-trei grade mai racoare si mai placut""
Barbu Cioculescu
scriitor URIASII
""In Gradina Botanica exista o serie de copaci foarte batrani - plute. Erau niste plopi cu diametrul, poate, de 10 metri. Doi sau trei dintre ei au fost distrusi la bombardamentul din 4 aprilie 1944. Acolo i-am vazut cu radacinile in sus. Era ceva de necrezut cum o bomba a putut sa scoata un urias din asta din pamant. Mai ramasesera doi sau trei copaci foarte batrani si care aveau cu siguranta sute de ani. La ora asta cred ca nu mai e nici unul""
Barbu Cioculescu
scriitor PROFESORI SECUNDARI SI PENSIONARI INSTARITI