Biroul Permanent Central al PNL a decis sa propuna Delegatiei Permanente retragerea sprijinului politic si excluderea din partid a deputatului Ioan Ghise.
In replica, Ioan Ghise a redactat si expediat o Scrisoare deschisa catre membrii PNL si pentru cetatenii Romaniei.
Epistola, bine si convingator scrisa, are drept punct central o stare de spirit: nedumerirea.
Fruntasul PNL tine sa precizeze ca relatia sa speciala cu Securitatea a fost adusa la cunostinta conducerii PNL inca din ianuarie 1992, inainte de a fi propus pentru prima sa functie publica de dupa Revolutie: cea de consilier judetean la alegerile locale. Conducerea PNL n-a avut la vremea respectiva nici o obiectie. N-a avut nici o obiectie conducerea partidului nici in 2000, cand Ioan Ghise a candidat din partea PNL pentru functia de primar al Brasovului, pe care a obtinut-o prin vot popular. N-a avut nici o obiectie nici in 2004, cand Ioan Ghise a candidat ca deputat pe listele PNL, obtinand din nou increderea electoratului.
In scrisoare, Ioan Ghise tine sa precizeze ca n-a fost membru PCR.
Aveam nevoie de aceasta precizare.
Ea explica intr-un fel nedumerirea lui Ioan Ghise.
Daca ar fi fost membru PCR, n-ar mai fi fost nedumerit de hotararea conducerii PNL.
Ceea ce i s-a intamplat domniei sale marti, 29 august 2006, s-a intamplat cu zeci de membri PCR in anii stalinismului triumfator in Romania.
E vorba despre ceea ce specialistii in comunism numesc schimbarea liniei partidului fara ca membrii si activistii sa-si dea seama.
Nu de putine ori, in anii stalinismului romanesc, membrii de partid ajungeau sa fie dati afara din partid, ba chiar si sa fie trimisi la Canal, pentru ca mergeau inainte, ca boii, pe drumul pe care-l stiau ca fiind al partidului, desi, intre timp, partidul o luase pe alt drum.
In volumul trei al Istoriei ca telenovela, in curs de aparitie, dezbat un asemenea caz: cel al lui Lucretiu Patrascanu.
In 1945, Lucretiu Patrascanu ii da cu dedicatie Regelui Mihai doua dintre cartile sale: ""Un veac de framantari sociale"" (la 15 august 1945) si ""Sub trei dictaturi"" (la 31 ianuarie 1945). Lucretiu Patrascanu facuse acest gest nu numai ca autor mandru ca a scris si publicat niste carti, dar si ca om politic. La vremea respectiva, el era ministru al Justitiei din partea PCR si unul dintre liderii de faima ai partidului. Partidul Comunist Roman avea la vremea respectiva drept linie programatica sincera colaborare cu Majestatea Sa, Regele Mihai. Nu stim daca Lucretiu Patrascanu murea de simpatie fata de Regele Mihai. Sigur e ca in calitate de lider al PCR era obligat sa-i dea Regelui Mihai cartile sale cu dedicatie. Transpunea in practica linia partidului de intarire a colaborarii cu Majestatea Sa!
Dupa 30 decembrie 1947, linia partidului se schimba radical. Majestatea Sa, obligata sa abdice si expediata in exil, devine dusmanul de moarte al Partidului Comunist. Urmarea? Cele doua carti cu dedicatie devin fapte acuzatoare impotriva lui Lucretiu Patrascanu.
La 15 aprilie 1951, anchetatorul il ia tare: ""Ce scopuri urmareai prin cartile cu dedicatie date ex-Regelui?"".
Raspunde acuzatul:
""Tinand seama de faptul ca lucrasem cu el inainte de 23 August, si ca ministru si dupa 23 August - am socotit ca asa cum am dat altora, circa 60 de persoane, carti cu dedicatie, pot sa-i dau si lui cu intentia de a mentine in folosul regimului - bunele raporturi cu el"".
Mai grav, cele doua carti devin probe zdrobitoare pentru condamnarea sa la moarte prin sentinta din 14 aprilie 1954:
""In timpul dezbaterilor, Procuratura Militara a prezentat in instanta documente numeroase in legatura cu activitatea acuzatului Lucretiu Patrascanu si anume: (...) cartile «Un veac de framantari sociale», «Problemele de baza ale Romaniei» si «Sub trei dictaturi», al caror autor este acuzatul Lucretiu Patrascanu si care au fost donate fostului rege cu dedicatie (...)"".
Urmand cu fidelitate Partidul Comunist de ieri, PNL de azi si-a schimbat intre timp linia fara ca membrii sai s-o stie. In 1992, in 2000, in 2004, linia sa era de a nu considera o abatere simpla colaborare cu Securitate. Incepand cu februarie 2006, simpla colaborare cu Securitatea a devenit o abatere extrem de grava.
Ioan Ghise se plange degeaba. Ar trebui sa fie fericit: pedeapsa cu moartea e abolita in Romania de azi!