De cele mai multe ori, numele de anghinare este asociat cu ceaiul care face minuni in afectiunile hepatice. Insa si in bucatarie aceasta leguma poate sa fie delicioasa.

Anghinarea este o planta care creste pe toata perioada anului, insa primavara si toamna reprezinta timpul cel mai prolific. Exista peste 140 de specii de anghinare, dar numai 40 sunt crescute cu scopuri comerciale.
LEGENDA. Potrivit unei legende culese de poetul Quintus Horatius Flaccus, prima anghinare ar fi fost o fata frumoasa, care traia in insula Zinari. Intr-una din zile, se spune ca Zeus a mers in vizita la fratele sau, Poseidon. Pe drum s-a intalnit cu frumoasa fata si, vazand ca aceasta nu se sperie de el, a decis sa o seduca. Asa ca s-a oferit sa o faca zeita si sa o duca in Olimp, sa fie mai aproape de el. Dupa un timp, insa, mama fetei s-a imbolnavit si fata a decis sa coboare in lumea muritorilor pentru o vizita. Zeus a considerat ca fapta ei nu este un comportament demn de o zeitate si a transformat-o in planta care astazi este anghinarea.
Aceasta este legenda, insa planta a fost descoperita de naturalistul si filozoful grec Theofratus, care a localizat-o pe teritoriul actual al Italiei. Atunci, in antichitate, grecii considerau anghinarea o delicatesa si un afrodisiac in acelasi timp. Femeile credeau ca daca vor manca aceasta planta in timpul sarcinii vor naste cu siguranta baieti.
REGAL. In anul 77, naturalistul Plinius cel Batran scria despre anghinare ca ar fi una dintre ""monstruozitatile pamantului"", insa a continuat sa o manance. Cea mai buna combinatie in acele vremuri era anghinare cu miere si otet, asezonate cu chimion. Cea care a facut anghinarea faimoasa in Europa este Caterina de Medici, care, atunci cand s-a maritat cu Regele Henry II, a dus cu ea in Franta aceste legume.

RETETA