Caldura mare. Sambata si duminica, in buricul targului, bucurestenii se strang la umbra Parcului Cismigiu. In virtutea unei inertii greu de explicat, toate categoriile sociale sufera de aceeasi nostalgie cu iz de mahala insalubra.

Bucuresti, peste 40 de grade Celsius. Se simte oarecum diferenta de temperatura, dar nimic nu mai seamana cu faimoasa gradina de la inceputul secolului al XX-lea. ""Aici erau lebede, dar nu mai sunt. Le mananca astia"", rememoreaza mai mult siesi o doamna trecuta de 60 de ani, privind dezolata, din treacat, spre ""Lacul lebedelor"". In ciuda panoului albastru care marcheaza imaginarul obiectiv turistic, ""lacul"" este o balta sinistra, verde si urat mirositoare, la intrarea dinspre Stirbei Voda. Chiar langa trepte se afla un alt panou pe care scrie ""Izvorul lui Eminescu"". In alte circumstante ar fi amintit cateva versuri celebre ale poetului, dar cei sapte oameni fara locuinta, cu hainele rupte si putrede, care se racoreau direct la gura izvorului, trimit la versurile lui Dante, din Infernul. Cam in acelasi stadiu este si lacul central. Ca si aleile sau bancile blagoslovite din zbor de porumbei.
CISMIGIUL AMINTIRILOR. Lumea din parc inca mai viseaza la alte vremuri, mult mai curate. Bucurestenii care si-au petrecut adolescenta in acest parc isi povestesc intamplari frumoase: ""Aici canta fanfara militara"", ""Da. Si aici am cunoscut-o pe Anuta. Chiar pe aleea asta am vazut-o prima oara"" sau ""Aici m-am plimbat prima data cu barca. M-a adus tata"". Oamenii vin in Cismigiul amintirilor. Unii se intalnesc dupa multi ani. Se reiau prietenii uitate, se leaga altele noi. Vechea gradina inca mai exista, cu tot farmecul ei. Peste care s-au suprapus straturile unei societati de balci.

ALEEA DE TANGO. Sambata si duminica, de la 14:00 la 21:00