Nu stiu cum se face, dar se-ntampla uneori, atunci cand spiritele sunt compatibile. S-a-ntamplat anul trecut, cand Gura Portitei a fost regina noptilor de folk. S-a-ntamplat si anul asta, alaltaieri seara, ca 2 Mai
sa fie capitala folkului.

Nu-ntrebati de ce. In afara de ""Sesam, deschide-te!"", alta formula magica nu cunosc... Daca la Vama Veche joi si vineri s-au deschis portile cerului, noaptea de sambata spre duminica la 2 Mai a fost cea mai lunga si cea mai frumoasa din an. Dincolo de orice calendar, dincolo de orice criterii estetice, ""dincolo de orice vama""...
PUTIN INFINIT. Din nestiut, Cineva sau ceva a facut ca timpul sa stea-n loc si-n punctul fix in care nimic nu mai conteaza - sau poate conteaza chiar totul - fara cuvinte desarte, programe sau interese prea pamantene, toti sa fim unul. Poate va puteti explica de ce aceiasi artisti care au urcat in Vama pe scena noastra ridicata din nisip, sare si dragoste de frumos (in proportii egale) la 2 Mai
si-au depasit si limitele care mai ramasesera neatinse. Zoia Alecu, Maria Magdalena Danaila, Tatiana Stepa, Magdalena Puscas, Maria Gheorghiu, Mircea Florian, Vasile Seicaru, Dinu Olarasu, Emeric Imre... De ce au sunat altfel, de ce nimeni n-a simtit cand

s-a facut 3:00 dimineata, de ce nu ne-a intrerupt nici o manea si nici un sef de plaja, de ce am meritat atat rasfat? Poate pentru a ni se demonstra ca totusi exista iubire, ca te mai poti arunca-n valuri cu iubita, ca podul de piatra poate fi refacut, ca te poti plimba pe sub castani, chiar daca n-ai mai facut-o de vreo suta si ceva de ani, ca poti intreba padurea cu frunza rara unde-i iubirea de asta-vara, ca poti sa-ti strangi in brate iubitul pentru ultima oara, sa-i aduci aminte cum a fost, ca boabele de roua fac oua si ca n-ai nevoie de foarte multe ca sa fii fericit. A fost nevoie de o mana de prieteni in asfintit. Si-am atins putin infinit...
AMAZOANELE LUI VALE. Daca ati detectat patetisme sau locuri comune, sunt gata sa mi le asum. Dar cine n-a trait macar o data ce-ncerc eu sa spun ca a fost la 2 Mai? Poate doar cine n-a trait cu adevarat. Si-atat. Vantul a fost de partea noastra, in sensul ca si-a gasit de lucru prin alte parti. Doar briza a pus in bratele Tatianei Stepa si-ale lui Vasile Seicaru doi aspiranti la scena ""Folk you!"". Tatiana si Vale le-au dat chitarele lor, iar ei ne-au rasplatit cu glasurile lor pline de candoare. Si, ca tot veni vorba de inocenta, eventual de un gest sugerand o predare de stafeta, suntem convinsi ca Vladimir Olarasu nu va fi vreodata mai prejos decat taica-sau.
Patru amazoane folk (Maria Gheorghiu, Zoia Alecu, Maria Magdalena Danaila si Magdalena Puscas) l-au secondat pe Vasile Seicaru - care a incheiat in ovatii si aplauze noptile noastre de folk - la melodiile ""Saraca inima me"" si ""Vanare de vant"". Sunt oameni carora Dumnezeu le da tot atat de mult pe cat le-a luat - poate asta face cu oricare dintre noi, dar nu ne dam seama - si asta s-a simtit la Vale si la Tatiana.
Catalizatorii si amfitrionii noptii de vis, de 19 spre 20 august. Profunzi, sensibili si revarsand cascade din preaplinul sufletelor lor. Si a mai fost cineva pentru care generozitatea este felul de a fi, farmecul si moneda cu care plateste tot ce are: Maria Gheorghiu.
O femeie frumoasa, care incepe sa lumineze cand canta. N-ai cum sa n-o iubesti, pentru ca ai senzatia ca tot ce face face pentru tine personal, ca tot ce compune si scrie parca ai fi scris tu. Ti se lipeste de suflet si-ai vrea s-o tii acolo mereu. La 2 Mai a fost si maestra de ceremonii a serii. Calda, modesta, directa, sensibila. O ""floare de vartej""...

TATI, FII, TOAMNE SI (ANTI)PRIMAVERI