Un val deloc de neglijat de nationalism economic pare sa invadeze Europa Centrala si de Est. Fratii Kaczyinski, gemenii de dreapta care conduc acum Polonia, sunt suspectati ca mustesc de porniri in acest sens. Dupa ce au anuntat ca pregatesc crearea unui megaorganism de supraveghere si control - care ar reduce la neant independenta, sacrosancta in Uniunea Europeana, a bancii centrale - , fratii Kaczyinski au
avertizat ca vor adopta o lege de ""nationalizare a unor firme importante pentru siguranta poloneza, daca acestea sunt amenintate de o preluare ostila"". Inutil aproape de mentionat ca vizat este sectorul energetic din Polonia, despre care fratii Kaczyinski spun deschis ca a facut obiectul unor incercari in ultimii ani de a fi preluat sub control de alte state.
Multi s-au ingrozit in Ungaria si poate si mai multi prin Occident in legatura cu ce s-ar fi putut intampla daca recentele alegeri din aceasta tara n-ar fi fost castigate de socialistii moderatului Gyurcsany, caz in care inevitabilele corectii economice, la situatia pentru care Ungaria a ajuns sa fie considerata acum ""bolnavul Europei"", ar fi cazut pe mana dreptei conduse de nationalistul Orban.
Nici presedintele ceh - reputatul economist Vaclav Klaus - nu scapa un prilej de a sublinia ca Cehia, chiar si intrata in Uniunea Europeana,
trebuie sa ramana a cehilor.
Iar noul premier slovac, Robert Fico, a facut un punct principal al
programului sau de guvernare din anuntul deciziei de a bloca in continuare, dupa cum se pronuntase si predecesorul sau, privatizarea intreprinderilor strategice slovace.
Taxari ale tuturor acestora ca nationalisti ar constitui o abordare simplista si nefolositoare. Exista o problema reala. Economiile tarilor europene foste comuniste au fost preluate in mare parte, intr-un fel sau altul,
intr-o proportie sau alta, de capitalul vest-european. In iuresul tranzitiei, al povestilor despre privatizare si economie de piata si al presiunilor legate de aderare, capitalul vest-european n-a preluat din aceste tari sub control decat ceea ce n-a vrut. Cu greu, tarile in cauza au mai salvat ceva pentru ele insele. Acum, desi tardiv, incep discutiile, protestele, masurile de repliere.
Fratii Kaczyinski, de pilda, joaca tare, chiar dincolo de regulile jocului. Ramane de vazut ce va iesi!
Pe acest plan, Romania se afla intr-o pozitie jenanta. A dat toata axa majora a economiei. Si a dat-o mai pe nimic. A numit acest proces ca fiind ""de privatizare"", desi jumatate din respectiva cedare s-a facut prin transfer de proprietate catre alte state (grec, francez, italian, ceh), si nu catre firme private.
Deocamdata, partidele politice din Romania, cu exceptia Partidului Romania Mare, tac malc in aceasta privinta. Situatia aceasta
nu va putea dura.
Imediat dupa aderare, problema va izbucni. Nu va ramane doar in
discursul dlui Vadim Tudor si in aprecierile unor analisti economici izolati. Si, precum in Polonia, va
penetra abordarile politice, indiferent daca de dreapta sau stanga.
Aceasta pentru ca problema exista
si nu poate sa nu creeze frustrari.