Vestea trecerii unui nou grup de presa in mainile unui om de afaceri m-a facut sa caut la Biblioteca articolul lui Lenin - Organizatia de partid si presa de partid. Scriam in numarul anterior ca opera lui Lenin a servit si comunismului de tip liber
Vestea trecerii unui nou grup de presa in mainile unui om de afaceri m-a facut sa caut la Biblioteca articolul lui Lenin - Organizatia de partid si presa de partid. Scriam in numarul anterior ca opera lui Lenin a servit si comunismului de tip liberal. Mi-am amintit, astfel, ca la 9 martie 1990 publicam in Expres editorialul intitulat Iluzia Lenin. EDITORIALUL DE ACUM 16 ANI. ""Luni, 5 martie 1990, in jurul orelor 11, statuia lui Lenin a fost demontata de pe soclul din Piata Presei Libere din Bucuresti si trimisa la retopit, pe un troliu cu semnificatie de car mortuar. Sunt in Romania de azi multi oameni care n-au fost entuziasmati de daramarea statuii lui Lenin. Pentru ca sunt in Romania de azi oameni care mai cred ca Lenin si socialismul n-au nici o vina pentru aberatiile din anii lui Ceausescu. Acesti oameni stau sub semnul a ceea ce am numi iluzia Lenin. In fiecare din momentele de reformare a socialismului real - malenkovismul, hrusciovismul, in procesul tipic romanesc al destalinizarii (1953-1956), in prima etapa a regimului Ceausescu, in pragmatismul lui Janos Kadar, in liberalizarea economica din China, in timpul primaverii de la Praga, in perestroika gorbaciovista, erorile si ororile prezentului au fost infatisate ca avandu-si cauza in abaterea de la invatatura leninista a unor personalitati malefice: Stalin, Mao, Brejnev. De fiecare data, comunistii reformisti au incercat sa convinga popoarele oprimate din Est ca e de ajuns o intoarcere la Lenin, vazut ca un Mesia al comunismului, pentru ca socialismul sa devina cea mai buna societatea de pe pamant. De aceea, de fiecare data liberalizarea a fost argumentata prin bogate citate din Lenin. Si de fiecare data speranta s-a dovedit iluzorie. Efectele liberalizarii au fost dezastruoase. Dupa cativa ani de inviorare, mecanismul se intepenea din nou. Dezghetului - cum i s-a spus destalinizarii, dupa titlul faimosului roman al lui Ehrenburg - ii urma in mod automat inghetul. Un inghet adus fie de noi conducatori, proveniti dintre dogmatici - Brejnev, de exemplu - , fie de fostii liberali, Ceausescu, de pilda - constienti ca reformele puneau in pericol insasi puterea lor. Un inghet argumentat tot cu citate din Lenin. Istoria secolului nostru a dovedit ca inlaturarea aberatiilor ivite in evolutia socialismului nu poate fi realizata decat prin renuntarea la socialism. Critica trebuie sa atinga chiar fundamentele sistemului. Altfel spus, pe insusi Vladimir Ilici Lenin, intemeietorul acestuia. Demontarea statuii din Bucuresti ne arata ca societatea romaneasca a inteles acest adevar fundamental. Cei ce vor sa pastreze Revolutia in limitele socialismului cu fata umana mai stau inca sub puterea iluziei numite Lenin. Mai mult ca sigur viata ii va trezi la realitate."" DEZGHETUL. Pe citatul cu ""surubul"" au pus stapanire criticii dogmatici din anii 1948-1955. A urmat ""dezghetul"" din 1955-1959. Numele venea de la un celebru roman in epoca, ""Dezghetul"", de Ilya Ehrenburg. Sustinatorii Dezghetului in literatura au cautat de indata argumentele unei anume libertati a literaturii in opera lui Lenin. Au gasit-o chiar in articolul ""Organizatia de partid si literatura de partid"". Pentru ca Lenin scria in continuarea fragmentului cu ""surubul"": ""«Orice comparatie schioapata», spune un proverb german. Schioapata si comparatia mea intre literatura si un surub, intre o miscare vie si un mecanism. Se vor gasi chiar, probabil, intelectuali isterici care sa faca zarva in legatura cu aceasta comparatie care minimalizeaza, ucide, «birocratizeaza» lupta ideologica libera, libertatea criticii, libertatea creatiei literare etc. etc. In fond, aceasta zarva n-ar fi decat o expresie a individualismului intelectualist-burghez. Nu incape indoiala ca munca literara este mai putin decat oricare susceptibila de egalizare mecanica, de nivelare, de dominatie a majoritatii asupra minoritatii. Nu incape indoiala ca in acest domeniu este imperios necesar sa fie asigurat un camp mai larg initiativei personale, inclinatiilor individuale, sa se dea camp liber gandirii si fanteziei, formei si continutului"". Cele doua citate erau folosite de fiecare tabara in batalia pentru stabilirea raporturilor dintre literatura si partid.
(continuare in numarul viitor) NIMIC NU SE PIERDE
Despre autor:
