Firul Ariannei

Ce-ti ramane dupa ce te expui experientei unui mare festival? Energie pozitiva. Idei pe care ti le confirmi sau care te ilumineaza. Expunerea la experienta de lucru a altora. Unele entry-uri te lasa masca si te provoaca la exercitiu de admiratie. Te fac sa te simti mic si cleios, cu aripile scurtate de rautatile si prostiile de acasa, dupa modelul gainilor care nu trebuie cumva sa-si ia zborul, fie si peste gard, pentru ca misiunea lor domestica e sa dea sau sa cloceasca oua. Nu sa se joace de-a vulturasii. Alte entry-uri te motiveaza. Esti cel putin la fel de bun ca autorul lor. Sau mai bun. Mult mai bun. Provocare se cheama expunerea la experienta unui mare festival. Sunt oameni pe care ii intalnesti o data in viata. Daca esti novice, poate ca nici nu intelegi tot ce spun. Daca ai un minim orizont de aspiratie, te vei stradui sa rumegi in liniste, post-factum, mesajul prea criptic pentru tine. Daca esti vulpe batrana, stii sa citesti printre randuri, sa faci selectia si sa alegi ce te ajuta instant acasa, ca sa faci diferenta pentru clientii tai de inima.
Daca exista material uman, marile festivaluri nu sunt locurile de unde sa te intorci asa cum ai plecat. Lemn-tanase. Sunt locuri
care te imbogatesc, care-ti completeaza circumvolutiunile,
care-ti antreneaza mintea.
Sunt scurtaturi
in timp si in spatiu. In doar o saptamana, parcurgi galopant
ce-au gandit spiritele inspirate ale planetei pentru mase in ragazul unui an. Descoperi experiente de-o viata (profesionala) in calupuri concentrate, a cate trei sferturi de ora bucata. Dar lucrul cel mai important pe care ti-l ofera un mare festival, dincolo de informatie, este antrenamentul pentru statutul de invingator. Cum sa cresti, cum sa lupti, cum si la ce merita sa apleci urechea, cui trebuie sa-i permiti, si cui nu sa-ti invadeze gandurile si intimitatea profesionala. Pe cine sa alegi drept partener de duel pe terenul disputelor de idei si pe cine sa arunci nu doar cu fapta, ci si cu gandul la pubela indiferentei. Ca orice mare festival, Cannes-ul te invata sa lasi in urma pleava, semidoctii, prostologii infumurati, golania la costum.
Multe zile post-festival m-a bantuit discursul Ariannei Huffington, posesoarea unui blog la fel de citit ca Washington Post, femeie de afaceri si scriitoare de succes. Povestea primului ei best-seller? O carte care, inainte de a fi tiparita, a fost refuzata de 36 de edituri. Corolarul seminarului ei? Intr-o lume a semidoctilor temeinici, talentul, bunul-gust si munca nu sunt de ajuns pentru a reusi. Incapatanarea e fundamentala. Cine este invinsul in lumea de astazi? Un invingator lipsit de perseverenta. Pentru cei fara de reper si de speranta, urmati firul Ariannei - aceasta Ariadna de secol al XXI-lea - si iesiti din labirint.

---

Despre autor: