Dupa alegerile din 1946, economia - ""la pamant"" Curand dupa publicarea rezultatelor oficiale ale alegerilor din noiembrie 1946, guvernul Groza s-a lovit de realitatea unei economii in declin, dublata de consecintele unei secete cumplite. In toate regiunile tarii au izbucnit miscari greviste, iar comunistii erau incapabili sa ofere muncitorilor ""raiul socialist"" descris in propaganda de partid. Din punct de vedere economic, dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial, Romaniei i-a mers rau pe toate planurile. Aveam mai intai de platit o datorie enorma catre URSS, asumata prin Conventia de Armistitiu. Multe fabrici fusesera dezasamblate de sovietici si trimise peste Prut, ca pedeapsa a ""ororilor"" Armatei romane in razboiul din Est. Peste toate acestea, in anul 1946, tara a fost bantuita de o seceta cumplita, care s-a manifestat mai ales in Moldova, regiune si asa destul de saraca. PROMISIUNI ELECTORALE... Izbucnirea unei crize economice era evidenta inca din vara anului 1946. Insa atat guvernantii, cat si opozitia erau preocupati de lupta electorala din toamna. Toti politicienii s-au intrecut in promisiuni care mai de care mai fanteziste privind ""bunastarea"" romanilor, fara a analiza obiectiv tragedia sociala previzibila dupa un an secetos. Presa de partid a celor doua ""tabere"" era preocupata exclusiv sa-si ""demaste"" adversarii, lasand in plan secund problemele reale ale romanilor. ""PARADISUL"" COMUNIST. Pentru guvern, ""febra"" bucuriei electorale a fost de scurta durata. Dupa anuntarea oficiala a rezultatelor, muncitorii asteptau sa guste din binefacerile si drepturile fagaduite de guvern. Mai ales in regiunile afectate de seceta, ""comitetele de fabrica"" au initiat actiuni de protest, solicitand majorari salariale consistente. ""Tonul"" a fost dat de lucratorii ceferisti din orasele sudice ale Moldovei, care au refuzat sa mai porneasca locomotivele pana nu primeau majorari salariale, precum si ratii de alimente pentru ei si familiile lor. Desi partidul facuse un adevarat cult pentru miscarile de protest ale ceferistilor in perioada interbelica (unul din liderii acestora fiind Gheorghiu-Dej), la inceputul anului 1947 nu avea aceeasi simpatie pentru solicitarile angajatilor cailor ferate. Prin intermediul sindicatelor afiliate la Confederatia Generala a Muncii (condusa de Gheorghe Apostol), pro-testele au fost aplanate, fara ca presa de partid sa ""sufle"" ceva despre vreo greva. VINOVATI, TOT FASCISTII. Desi in randul muncitorilor ceferisti spiritele au fost ""calmate"", valul de greve nu a putut fi controlat. Lucratorii industriali au constientizat ca prin sindicatele oficiale nu vor putea sa-si prezinte revendicarile, asa ca au format ""comitete de fabrica"" independente de acestea. O greva de durata mai lunga a avut loc la intreprinderile forestiere din judetul Campulung (Bucovina). Protestul a inceput la 18 ianuarie 1947, cand aproximativ 200 de persoane au incetat lucrul, inaintand administratiei un memoriu cu revendicari. Se cerea majorarea salariilor cu 300%. Fiecare muncitor vrea sa primeasca zilnic 1 kg porumb pentru el si inca 300 g pentru fiecare membru al familiei sale. Deoarece conducerea fabricii nu intervenise, greva a durat pana la 3 februarie, rezultatele protestului fiind nesemnificative din punct de vedere al salarizarii muncitorilor. In ""spiritul"" timpului, autoritatile au gasit repede vinovatii protestului, in persoana unor muncitori ""fascisti"", care doreau sa compromita noul regim ""al poporului"". In unele cazuri, ""agitatorii fascisti"" au fost ""neutralizati"" anterior izbucnirii miscarilor de protest si arestati. Asa s-a intamplat la fabrica de vagoane ""Astra"" din Arad, unde sase muncitori au ajuns in arestul politiei cu o zi inaintea declansarii unei greve. Atitudinea autoritatilor locale comuniste seamana perfect cu cea a guvernului taranist din februarie 1933, cand fusesera arestati Gheorghiu-Dej, Constantin Doncea, Panait Bogatoiu s.a., cu o seara inainte de izbucnirea grevei de la Atelierele CFR Grivita Bucuresti. Asa cum se intamplase in 1933 la Grivita, muncitorii de la ""Astra"" Arad nu s-au lasat intimidati, declansand protestul. Desi revendicarile lor economice n-au fost satisfacute in totalitate, au reusit totusi sa-si elibereze colegii din arestul politiei. ""DEZGHET"" IN PRIMAVARA. Grevele din iarna 1946-1947 au atins toate regiunile tarii, insa nu au capatat aspect de masa. Chiar si industrii ""de varf"" ale economiei romanesti, cum ar fi IAR Brasov, au fost afectate de protestele muncitorilor. Intensitatea acestora a scazut insa in martie 1947, dupa trecerea iernii. Guvernul comunist a reactionat destul de sovaielnic acestui prim ""soc"" al guvernarii pe cont propriu, cautand sa gaseasca ""vinovati fascisti"" pentru nemultumirile muncitorilor. PROMISIUNI...
""Miscarea proletara este miscarea independenta a imensei majoritati, in interesul imensei majoritati. Proletariatul, patura cea mai de jos a societatii actuale, nu se poate ridica si elibera fara sa arunce in aer intreaga suprastructura a paturilor care alcatuiesc societatea oficiala"" - (Marx si Engels, Manifestul Partidului Comunist)