Dupa ani si ani, a devenit clar. Sunt un partizan al timpurilor noi
si nu prea exista multe lucruri care ar putea sa schimbe starea asta de fapt. N-as putea pune inca degetul pe motivul care ma atrage spre lumea asta a tacerii, dar faptul ca exista niste conexiuni de matrita la mijloc ma face sa consider imposibila o ruptura.
Se stie foarte clar ca omul se obisnuieste foarte usor cu lucrurile frumoase. Adica dupa ce te-ai dat cu Ferrari, nu prea-ti mai vine sa spui despre Focus ST ca e masina sport. Iar dupa ce ai fost in concediu la Dubai, te uiti cam lung
la hotelurile de cinci stele din Mamaia, cu toate ca masinile din parcare sunt de acelasi calibru. Fara a face analiza pe text, sunt inclinat sa cred ca despre asta vorbeau chitarele de la Partizan cand ziceau: ""Un singur lucru nu-ti dori/ e Mercedes, ca vei muri"". Masina asta are ceva foarte special. Si nu e vorba numai despre tehnologia de sub capota, nu e vorba despre scaunele contur sau despre pielea de pe volan. Oamenii n-o iubesc numai pentru ca e foarte confortabila, foarte sportiva sau extrem de silentioasa. Oamenii o iubesc pentru ca le aminteste in fiecare zi in care o conduc si in fiecare secunda in care se joaca in buzunar cu cheia de contact de succesul pe care
l-au atins. Iar daca in momentul in care ai ajuns sa ai Mercedes, tu de fapt nu-l meriti, sufletul tau se trezeste in fata unor contradictii pe care nu le poate suporta, pentru ca puterea corupe. E drept ca prietenii mei cu capul pe umeri spun ca ""nu merita sa astepti pana o sa ajungi sa ti-o permiti"", dar inclin sa cred ca asta este o replica ce se pliaza mai bine pe motociclete sau masini sport decat pe stelele de pe cer. De fapt, din cauza asta exista multi oameni care au o problema cu marca asta. Pentru ca Mercedes nu e numai o marca. E o etapa.

TopGear