Succesiunea testamentara si categorii de testamente

Potrivit art. 650 Cod Civil, patrimoniul succesoral se poate transmite nu numai
in temeiul legii, dar si in temeiul vointei celui care lasa mostenirea, manifestata prin testament. Articolul 802 Cod Civil defineste testamentul ca fiind ""act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul incetarii sale din viata, de tot sau parte din avutul sau"".

Testamentul este un act juridic unilateral, solemn, esentialmente personal si revocabil.
Testamentul este un act juridic esentialmente personal in sensul ca nu poate fi incheiat prin reprezentare sau cu incuviintarea ocrotitorului legal. In masura in care o persoana are capacitatea de a testa, o poate face exclusiv personal, iar daca nu are aceasta capacitate, nu o poate face prin reprezentant sau prin intermediul ocrotitorului legal. Chiar daca testatorul primeste consultatii de specialitate, de exemplu de la un avocat, cu privire la modul de redactare a testamentului, acesta trebuie sa exprime vointa sa personala.
Testamentul este un act juridic esentialmente revocabil. Pana la ultima clipa a vietii testatorului acesta poate revoca sau modifica unilateral dispozitiile sale testamentare. El are un drept absolut, deci nesusceptibil de abuz de a revoca dispozitiile testamentare si sub nici o forma nu poate renunta valabil la acest drept. O astfel de renuntare este interzisa de lege.
RATIUNE. Obiectul principal al unui testament il constituie legatele, adica acele dispozitii referitoare la patrimoniul succesoral, sau la bunurile care fac parte din acel patrimoniu. Insa alaturi de legate sau chiar fara a le cuprinde, testamentul poate cuprinde si alte manifestari ale ultimei vointe a defunctului, cum ar fi inlaturarea de la mostenire a unor mostenitori legali, numirea unui executor testamentar, sarcini impuse mostenitorilor legali sau legatarilor, imparteala facuta de testator, recunoasterea de catre parinte a copiilor, etc.
CONTINUT. In cadrul unui testament, de cele mai multe ori testorul urmareste sa stabileasca modul cum, la moarte sa ii va fi impartit patrimoniul. Astfel, sa precizam ca printr-un legat pot fi lasate mostenire atat bunuri (mobile sau imobile) singulare, parti din masa succesorala ce vor fi impartite mai multor beneficiari, dar si intreg patrimoniul defunctului ce va putea fi luat de o singura persoana.
In dreptul nostru mostenirea testamentara poate coexista cu cea legala. Legea consacra principiul libertatii testamentare, libertate la care nu se poate renunta, in sensul ca orice persoana este capabila de a lasa sau nu testament si de a dispune, pe aceasta cale de patrimoniul sau pentru cauza de moarte. Insa libertatea testamentara nu este absoluta, legea prevazand in mod expres anumite ingradiri, cea mai importanta fiind institutia rezervei succesorale prevazuta in favoarea unor mostenitori legali si care este sustrasa actelor liberale ale celui care lasa mostenirea, fie ca este vorba de liberalitatile facute in timpul vietii (donatii), fie pentru cauza de moarte (legate).
Legea prevede expres care sunt mostenitorii rezervatari, deci aceia care nu pot fi inlaturati de la mostenirea defunctului: descendentii in orice grad, parintii si sotul supravietuitor. Spre exemplu, daca defunctul a lasat legate in favoarea uneia sau mai multor persoane care nu ar avea vocatie legala sa vina la mostenire, dar pe langa acestea exista si mostenitori rezervatari, atunci mai intai se va stabili cota legala a acestora din urma si abia apoi se vor putea executa dispozitiile testamentare.
O alta situatie este aceea in care legatele pot avea ca obiect numai un bun sau numai o parte din patrimoniul defunctului. In acest caz se vor imparti bunurile aratate in legate, iar restul mostenirii va fi impartita de persoanele care vin la mostenire in virtutea legii.
De asemenea, sunt oprite acele liberalitati care incalca rezerva succesorala, adica acea parte din patrimoniul celui care lasa mostenirea la care mostenitorii au dreptul in virtutea legii, impotriva vointei defunctului manifestata prin liberalitati facute in timpul vietii, adica donatii si/sau prin dispozitii testamentare.
TIPURI. Testamentul olograf este acel tip de testament care, pentru a fi valabil trebuie scris integral, datat si semnat de testator. Acest tip de testament are avantajul ca poate fi folosit de catre orice persoana care stie sa scrie, se poate intocmi fara contributia vreunei alte persoane, inclusiv martor, nu necesita vreo cheltuiala, asigura secretul deplin al dispozitiilor de ultima vointa si poate fi usor revocat prin simpla distrugere.
Prezenta unei alte persoane alaturi de testator la momentul intocmirii testamentului nu afecteaza valabilitatea acestuia. Nu este nici o problema daca o asemenea persoana il ajuta pe testator la intocmirea testamentului (in sensul ca ii ofera un model de testament sau il ajuta la formularea corecta a dispozitiilor testamentare). Esential este insa faptul ca aceste dispozitii sa reflecte numai vointa testatorului, mai exact, prezenta tertului nu trebuie sa influenteze si consimtamantul testatorului, deoarece testamentul (indiferent in ce forma este intocmit) este un act esentialmente personal. Daca testamentul contine clauze scrise de o alta persona, aceste dispozitii nu pot produce efecte juridice.
Inconvenientele ar fi acelea ca ar putea fi usor ascuns sau chiar distrus in timpul vietii sau dupa moartea testatorului, nu asigura protectia vointei dispunatorului impotriva eventualelor influente abuzive, poate fi contestat fata de celelalte feluri de testamente, iar daca testatorul nu are cunostinte juridice poate cuprinde formulari confuze, susceptibile de interpretari neconforme cu vointa sa.
Testamentul autentic este acela care a fost investit cu forma autentica de catre notarul public. Teritorial, precizam ca notarii publici au competenta generala de autentificare a testamentului. Acest tip are avantajul ca prin el pot testa si persoanele care nu stiu sa scrie si totodata se bucura de forta probanta a actelor autentice. In acelasi timp, deoarece un exemplar se pastreaza in arhiva biroului notarial, nu poate fi distrus sau ascuns de persoanele interesate, iar daca a disparut, poate fi obtinut un duplicat sau poate fi reconstituit. Inconvenientul ar fi acela ca necesita anumite cheltuieli si un anumit consum de timp.
Testamentul mistic poate fi scris de testator sau de alta persoana, dar trebuie semnat de dispunator, ulterior fiind sigilat si prezentat judecatoriei in vederea efectuarii formalitatilor de suprascriere. Pe hartie sau plicul sigilat judecatorul este obligat sa intocmeasca un proces verbal in care se consemneaza prezentarea testatorului (identificat de judecator) si declaratia acestuia ca testamentul este al sau si este semnat de el.
Actul de suprascriere datat (aceasta data reprezentand si data testamentului) se va semna de catre judecator si de testator. Acest tip este foarte putin utilizat in practica, el asigurand secretul dispozitiilor testamentare, iar forta probanta fiind aceea a actelor sub semnatura privata. Numai actul de suprascriere, realizat in fata judecatorului are forta probanta a testamentului autentic.

RASPUNSURI COMPETENTE LA INTREBARILE DUMNEAVOASTRA

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe