""Duc lipsa de aer curat, de natura"" Publicul o adora, iar ea iubeste publicul. Carmen Stanescu straluceste de peste sase decenii pe scena Nationalului bucurestean, starnind aplauze furtunoase la fiecare spectacol. Astazi, marea noastra actrita isi aniverseaza ziua de nastere. ""In aceasta perioada stam la racoare, acasa. Suntem in vacanta, asa ca ne permitem lucrul asta. Casa mea este foarte importanta pentru mine, pentru ca aici imi gasesc linistea si adevarata bucurie. Din pacate, nu am gradina. Am avut gradina la casuta in care m-am nascut si pe care a trebuit s-o parasesc la 50 de ani. Nu am sa uit toata viata locul acela. Cateodata chiar imi dau lacrimile, pentru ca tin foarte mult la natura, ma simt bine in mijlocul ei, dar nu am parte de ea. Ne-a preocupat atat de mult meseria noastra, teatrul, si pe mine, si pe sotul meu (actorul Damian Crasmaru), incat nu am mai avut timp sa ne organizam o casuta undeva, la aer curat, unde sa ne aerisim putin plamanii atat de incarcati de aerul poluat din Bucuresti. Duc lipsa de aer curat, de natura, fiindca o ador. Anul ce se incheie in viata mea a fost un an in care nu pot sa spun ca am avut mari satisfactii. Am jucat in «Egoistul», o piesa de enorm succes, dar nu mi s-a propus ceva nou, care sa ma atraga si sa ma preocupe. Am avut si satisfactii, asa, in casa mea, cu sanatatea, care este cu adevarat importanta pentru mine. Nu numai sanatatea mea, ci si a celor din jur, adica a barbatului meu, a prietenilor. Cand li se intampla cate ceva, eu sufar mai mult decat ei, intr-un cuvant sunt o sufletista. Meseria de actor reprezinta viata noastra. Si eu, si sotul meu am avut parte de o meserie grea, in sensul rolurilor imense pe care le-am jucat cu o mare raspundere de fiecare data. Fiecare spectacol l-am considerat ca o premiera, atat de mult ne preocupa. Daca aveam spectacol intr-o seara, nu ne duceam linistiti la ora spectacolului, cu vreo doua zile inainte incepeam sa ne pregatim. Nu mai vorbesc de repetitiile grele, noptile nedormite cu gandul la rol, la ce trebuie facut. In vremurile trecute se respecta mai mult aceasta meserie, decat acum, din pacate. Imi pare foarte rau de acest mare adevar. Nu sunt o admiratoare a Partidului Comunist si a epocii comuniste pe care am avut-o in tara, dar teatrul a fost extraordinar de mult sustinut pe vremuri. Teatrul National era intr-adevar prima scena a tarii, cu spectacole splendide, de mare succes, cu mari valori, cu salile pline, ceea ce nu mai exista astazi. Sunt unele spectacole astazi care nu merita sa apara. Unele, intr-adevar, sunt de succes, altele, in schimb, ar trebui sa fie retrase, pentru ca nu aduc profit, nu intra lumea in sala. As vrea sa mai am entuziasmul acela de la inceput, mi-l doresc, dar sunt foarte multe lucruri care mi-l zdrobesc. Sunt multe lucruri pe care le aud, le vad la televiziune si ma indispun. Cei mici invata in ziua de azi niste lucruri penibile... Pacat!"" PASIUNE
""Si eu, si sotul meu am avut parte de o meserie grea, in sensul rolurilor imense pe care le-am jucat cu o mare raspundere de fiecare data. Fiecare spectacol l-am considerat ca o premiera, atat de mult ne preocupa"" - Carmen Stanescu, actrita