Miercuri, 19 iulie 2006, instanta Curtii de Apel Bucuresti decide reincarcerarea lui Omar Hayssam, inculpat intr-un proces rasunator sub acuzatia de terorism. Motivul? Eliberat prin decizia din 26 aprilie 2006 a aceleiasi instante, Omar Hayssam absenteaza fara motiv de la sedintele de judecata. Se declanseaza, potrivit Legii, procedurile de depistare, prindere si aducere in catuse a inculpatului. Joi, 20 iulie 2006, devine tot mai clar autoritatilor, dar si opiniei publice autohtone ca Omar Hayssam a disparut. Dincolo de zvonurile devenite stiri, de datul cu presupusul pe posturile tv, de intoxicarea presei gugustiuce, un lucru e sigur: Politia nu-si poate indeplini datoria de a-l reincarcera pe Omar Hayssam. Teroristul numarul unu al patriei, cel mai mediatizat inculpat in plan intern si international, a disparut fara urma. Un scandal de asemenea proportii cere reactii din partea autoritatilor. Incepand din 20 iulie 2006 si pana azi, opinia publica a luat cunostinta de reactiile unor demnitari si insi implicati in eliberarea si supravegherea lui Omar Hayssam. Doctorul Constantin Tanasescu, cel care i-a dat inculpatului hartia, de la care plecand, procurorul de caz si judecatoarea au decis revocarea mandatului de arestare preventiva. Sefii lui Constantin Tanasescu: directorul Spitalului Penitenciar Rahova si directorul Penitenciarului Rahova. Procurorul Ciprian Nastasiu, cel care a intrat ca procuror de sedinta la Curtea de Apel si a cerut revocarea mandatului de arestare preventiva. Procurorul General, Ilie Botos, seful lui Ciprian Nastasiu. Seful SRI, Radu Timofte, al SIE, Gheorghe Fulga, al DGIPI, al MAI, Virgil Ardeleanu. Unii explicandu-se fatis (Radu Timofte), altii explicandu-se implicit, prin demisie (Gheorghe Fulga si Virgil Ardeleanu). Ministrul de Interne, Vasile Blaga, sef al unui departament raspunzator atat de monitorizarea lui Omar Hayssam, cat si de supravegherea frontierelor. Ipoteza pe care o contureaza iesirile la rampa ale celor responsabili, dar si investigatiile presei e cea a unui lung sir de grave slabiciuni ale institutiilor de stat. Sub acest semn cad pe rand capete (Ilie Botos, sefii serviciilor secrete), se declanseaza anchete (cea privindu-l pe directorul Constantin Tanasescu), se dau sanctiuni (cea privindu-l pe Ciprian Nastasiu). Asa cum s-a desfasurat el pana acum, intreg scandalul ofera opiniei publice imaginea unei brambureli infricosatoare. Presedintele Traian Basescu si-a facut din mandatul de pana acum scena a doua roluri spectaculoase:
a) cel de om politic preocupat pana la nevroza de intarirea institutiilor statului de drept;
b) cel de presedinte care si-a asumat cu de la sine putere misiunea de a exprima cu voce tare tot ceea ce nemultumeste la un moment dat poporul roman. Gratie acestor roluri nu numai exercitate, dar si justificate de zeci de ori pana acum, Traian Basescu n-a scapat prilejul de a denunta cu huiet, riscand acuzatia de incalcare a Constitutiei: prestatia guvernului Tariceanu si a primului-ministru, activitatea Parlamentului, manipularile dubioase ale presei, actiunea grupurilor de interese, coruptia din justitie, deciziile Curtii Constitutionale, sentintele instantelor de judecata. Dupa un an si jumatate de mandat, Traian Basescu s-a profilat drept un soi de Vasile Roaita al statului de drept postdecembrist. Se intelege ca scandalul Omar Hayssam constituia pentru presedintele-jucator Traian Basescu un prilej unic de a se da in spectacol, atacand sistemul ticalosit, cerand cu voce de tenor istoric anchete severe, masuri drastice. Explicabil de ce luni, 24 iulie, seara, cand s-a anuntat ca Traian Basescu va tine o conferinta de presa dupa sedinta CSAT, toata lumea a asteptat cu sufletul la gura sa auda sirena lui Roaita de la Cotroceni. Traian Basescu n-a suflat un cuvant despre lungul sir de nereguli si ilegalitati care au dus in final la disparitia lui Omar Hayssam. E drept, la un moment dat, constrans de o intrebare ce nu era programata, domnia sa a raspuns vesel nevoie mare. Am trait s-o vedem si pe asta! O Sirena a lui Roaita care nu vuieste, ci chicoteste!