In decembrie 2004, cand Alianta D.A. a preluat puterea, programul de guvernare arata o tendinta clara de modificare a legislatiei fiscale. Astazi, la aproape doi ani de la momentul angajamentului, constatam rezultatele politicii Guvernului Tariceanu: fiscalitate impovaratoare si adancirea saraciei. Nimeni nu s-ar fi asteptat, la acel moment, ca lipsa de viziune si de coerenta va conduce la decalaje atat de mari intre promisiuni si fapte.
Entuziasmul cetatenilor si, in special, al mediului de afaceri
atunci cand cota unica de 16% a fost avansata, a devenit in scurt timp cea mai mare deziluzie a acestora. Rezultatele generate de implementarea cotei unice s-au dovedit, in cel mai bun caz, mediocre,
in timp ce efectele negative ale acesteia contribuie in mare
masura la declinul pe care il
inregistreaza economia romaneasca in ultimii ani.
La aceasta deziluzie se adauga o alta: ""epopeea"" Codului Fiscal. Inceputa de expertii lui Tariceanu inca din decembrie 2004, nu a fost finalizata nici pana in momentul de fata. Guvenul nu a reusit sa puna in practica strategia fiscal-bugetara pe termen mediu si lung. Din nefericire, varianta propusa de Executiv nu numai ca nu ofera solutii, dar pune noi probleme mediului de afaceri. De fapt, Codul Fiscal in forma sa modificata pentru 2007 arata lipsa de viziune guvernamentala pe aproape trei sferturi din mandatul, cel putin teoretic, al actualei guvernari.
Daca ne referim strict la segmentul economic, este usor de observat ca vointa politica lipseste aproape cu desavarsire. Guvernul Tariceanu inca sufera de sindromul copilaresc de a incerca sa culpabilizeze fostul guvern PSD. Faptul ca impozitul pe dividente de la inceputul anului 2005 a fost majorat chiar daca programul de guvernare sustinea mentinerea lui la nivelul din 2004 pentru persoanele fizice, chiar daca elemente de politica fiscala legate de stabilitate ar fi trebuit respectate, ne apropiem de un final de mandat fara sa stim exact ce se va intampla din punct de vedere fiscal pe termen mai lung.
Daca ne referim doar la pompoasa promisiune legata de reducerea contributiilor sociale cu 10 puncte procentuale in 4 ani, vedem ca, de fapt, in 3 ani acestea vor scadea cu doar 4 puncte procentuale. Este greu de imaginat cum se va face o reducere de 6 puncte, acest lucru fiind coroborat cu promisiunea ministrului Muncii legat de cresterile semnificative ale punctului de pensii din acest an si chiar introducerea Pilonului II, care necesita resurse publice impresionante. Toate aceste lucruri nu arata decat incapacitatea de colaborare intre institutii si inexistenta unor strategii si prioritati. Trebuie remarcate diferentele majore intre dorintele ministrilor de linie si resursele financiare disponibile.
In zadar, acest Guvern se bate cu pumnii in piept ca nu va modifica nici Cota unica, nici TVA. Nici mediul de afaceri, nici oamenii nu mai cred in aceasta politica, si asta fiindca presiunea foarte mare la care va fi supus bugetul statului in perioada care urmeaza va crea nemultumiri in randul tuturor contribuabililor. Acest vis de iarna din 2004 se va transforma intr-o zi a regretelor. Un guvern are nevoie de o conducere puternica si coerenta. Din pacate, Guvenul Tariceanu a demonstrat, nu o singura data, ca singura politica pe care o poate promova este aceea a ignorantei si a nepasarii.
Oamenii nu mai cred azi in promisiunile domnului Tariceanu. Si la fel ca si segmentul fiscal-bugetar in care promisiunile electorale nu vor fi respectate, sunt multe alte domenii in care acest Guvern, care se apropie de sfarsit de mandat inainte de termen, a aratat ca nu este capabil
sa-si finalizeze proiectele.
Visul acelei nopti de iarna din 2004 se spulbera, ceea ce ne face sa ne intrebam: este dreapta romaneasca in stare sa guverneze?