Raad, noul tip de racheta din dotarea Hezbollah, poate atinge tinte de pe intreg teritoriul israelian.

Conflictul din Orientul Mijlociu deschide discutia privind tehnologiile militare folosite in razboiul modern. In trecut eram obisnuiti sa tratam terorismul ca pe o amenintare lipsita de resurse tehnologice avansate. In ultimii ani, lucrurile au inceput sa se schimbe.
ARME NOI. Daca in trecut Hezbollah putea ameninta zone restranse din vecinatatea granitei israeliene, avand in posesie rachete Katyusha, cu raza mica de actiune, noul tip de racheta, Raad, ameninta aproape intreg teritoriul israelian. De provenienta iraniana si cu o raza de actiune de aproximativ 120-150 km, racheta are, potrivit Hezbollah, 333 mm diametru si un focos de 100 kg. Exista informatii potrivit carora gruparea este in posesia unui alt tip de racheta, cea mai puternica din dotare, despre care oficialii israelieni sustin ca ar fi un model iranian Fajar 3 produs de Siria. Despre aceasta, Teheranul afirma ca poate evita radarele si poate inmagazina mai multe focoase. Statul iranian, considerat sustinator al actiunilor miscarii Hezbollah, este suspectat ca ar dispune chiar si de armament nuclear.
Intr-un raport din iunie al Agentiei Internationale pentru Energie Atomica se precizeaza ca la acea data se aflau in desfasurare cercetari legate de o posibila nerespectare de catre Iran a Tratatului de Neproliferare Nucleara, ratificat inca din 1970.
APARAREA ISRAELIANA. De cealalta parte, Israelul dispune de un arsenal mult mai avansat, ajutat si de sisteme spatiale.
Cel mai nou sistem antibalistic cu racheta al Israelului, Arrow (Sageata), a fost testat in decembrie 2005 impotriva reproducerii unei rachete iraniene. Sistemul Arrow este dotat cu un radar care poate detecta tinte aflate la o distanta de circa 500 km, cu o viteza de aproximativ 3.000 m/s. Racheta Arrow loveste tinta cu o viteza maxima de 9 Mach, adica 11.000 km/h, la o altitudine de pana la 50 km.
Un alt sistem antiracheta bazat pe tehnologia laserelor, dezvoltat de americani si israelieni in colaborare cu o companie americana de profil in anii a€™90 si abandonat din cauza cantitatilor uriase de chimicale toxice de care era nevoie, este relansat sub numele SkyGuard. Cu o zona de protectie necesara de numai 30 m, sistemul a starnit interesul Israelului pentru achizitionarea acestei tehnologii. Statul evreu detine trei familii de sateliti de telecomunicatii: OFEQ, AMOS, EROS. Ultimul, EROS B, a fost lansat in urma cu trei luni. Acesta imbunatateste semnificativ posibilitatile de spionaj impotriva Iranului. Alti doi sateliti sunt programati pentru lansare in perioada 2007-2008: Ofek-7 si TechSAR, un satelit-radar de ultima generatie. Israelul participa si la proiectul Galileo,viitorul sistem european de radionavigatie, care se pare ca va fi cel mai precis din acest domeniu.
IN AER. Cele mai avansate avioane israeliene sunt F-15Is, F-16Is si elicopterul Sharaf. Fortele aeriene israeliene sunt dotate cu cea mai noua tehnologie a armelor de precizie - GPS, sistem de ghidare prin laser, senzori de zi si de noapte si cel mai avansat sistem de comunicatii digitale. Bombele ghidate prin GPS permit o acuratete apreciabila a atacurilor, micsorand numarul victimelor. Sunt dotate cu un computer de control, un sistem inertial de ghidare si un receptor GPS. Aceste dispozitive permit bombei sa se localizeze singura in spatiu. Receptorul GPS stabileste pozitia prin interpretarea semnalelor venite de la sateliti, iar sistemul de ghidare monitorizeaza miscarile acesteia. Inainte de lansare, aeronava foloseste propriul receptor GPS pentru a identifica tinte precise de la sol, ale caror coordonate sunt transmise computerului bombei.