Din Saliste, un drum pietruit urca 6 km spre Poiana Soarelui. Un loc care duce parca dorul forfotei starnite de Cenaclul Flacara si unde artistii plastici au lasat zeci de sculpturi in lemn. Soarele din poiana le face bine, dar intemperiile ameninta sa le strice in timp.

O salisteanca ne asigura ca-i buna calea pana-n Poiana, dar uita probabil c-o fi fost pana acolo pe jos, cu o caruta ori o masina mica. Pe masura ce inaintam, drumul devine aproape imposibil de urcat pentru microbuzul caravanei, greoi si obisnuit de felul lui sa goneasca pe autostrada. Soferul ofteaza, e nervos, iar noi ne gandim ce putem face. Pana la urma ne hotaram: scutim microbuzul de urcusul anevoios si coboram din el exact intr-un ""loc pentru fumat si popas"", asa cum scrie mare, pe un panou infipt in mijlocul padurii. La scurt timp de la debarcarea noastra apare un Aro rosu. Ii facem soferului semn cu mana, opreste si, in cateva minute, ajungem la destinatie.
SOARE. Poiana este scaldata de lumina. Chiar e a Soarelui. Aici ai impresia ca cerul saruta pamantul si iarba verde gadila vazduhul. Singurii musafiri din Poiana Soarelui suntem noi si zecile de sculpturi din lemn care duc cu gandul la vechile traditii ale artei populare, la modul in care s-au manifestat ele in aceasta zona. Asa cum scrie intr-una din monografiile Salistei Sibiului, sculpturile, desi vadit contemporane ca factura, departe de un figuratism facil sau conventional, sunt influentate de geniul lui Brancusi, integrandu-se organic in bogata traditie spirituala a romanilor.
CENACLUL LUI PAUNESCU. Pe pajistea poienii e o scena mare, din lemn, vopsita in negru, despre care initial am crezut ca a ramas doar suportul amintirilor zilelor ori serilor in care artistii Cenaclului Flacara mai poposeau aici cu ale lor cantece ori poeme si strangeau in jurul scenei mii si mii de admiratori. Scena este noua, insa amplasata acum trei ani si construita pentru spectacole de teatru, concerte sau discoteca in aer liber. Isi asteapta actorii si solistii care vor sa joace si sa cante pentru salisteni.
In Poiana au avut loc pe la sfarsitul anilor a€™80, dupa cum isi aminteste primarul din Saliste, Dumitru Banciu, doua editii ale Cenaclului Flacara.
Va imaginati ce dulce nebunie era acolo, daca se strangeau pe marele amfiteatru natural mii de oameni, aproape cinci mii, din toata Marginimea Sibiului. Vintila, Seicaru, Hrusca veneau si cantau aici. ""Era intr-adevar un loc minunat. Nu mai retin exact atmosfera de la acele spectacole, dar tin minte ca am vazut acolo niste peisaje fantastice"", spune Mircea Vintila. ""Daca Adrian Paunescu ar avea acum 40 de ani, sunt sigur ca ar putea pune din nou pe picioare Cenaclul Flacara. Regret ca nu mai este aceasta manifestare care, in trecut, era ceva nemaipomenit"", e de parere Banciu.

ReprezentaTie. Reporterii Jurnalului, singurii a€žactori" din Poiana Soarelui