Este om de stiinta, medic neurolog, pionier in domeniul neurociberneticii si profesor de neuropsihologie si anatomie a sistemului nervos. Academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici implineste astazi 83 de ani. ""Batranetea poate fi mai confortabila""
""Pentru un pensionar am foarte, foarte multa treaba. Intai si intai scriu un volum de stiinte ale creierului, un fel de analiza a modului de functionare a creierului, fiindca sunt profesor de neuropsihologie. Zilele acestea am de condus un examen de doctorat, iar duminica sunt ca de obicei la Biserica Domnita Balasa, unde sunt efor testamentar. Sunt slujbe in fiecare duminica si sunt parte administrativa a bisericii, care e o fundatie foarte mare si foarte bogata. Dupa aceea, ati vazut, fiind membru in Partidul National Liberal, sunt implicat in toate framantarile acestea complicate prin care trece viata noastra politica. Pot rezista acestui ritm cu o planificare foarte riguroasa, contra cronometru si lucrand foarte mult si la calculator, ceea ce o enerveaza pe nevasta-mea, care imi spune ca nu mai am timp de altceva. De cand am calculatorul, nu mai scriu de mana. La calculator, corecturile se fac mult mai usor. E o alta dimensiune a muncii, pentru ca e mult de lucrat sa faci o imagine explicita de neurologie. Nu e usor si sunt sute de fotografii. De-abia am terminat o carte de antropologie, de antropogeneza. Eu sunt si directorul Institutului de Antropologie al Academiei. Eu vreo 30 de ani m-am ocupat de geriatrie. Unii oameni in etate se obisnuiesc cu ideea varstei lor, altii sunt revoltati impotriva dificultatilor pe care le intampina, si cea mai grava situatie este a celor care in momentul pensionarii se considera exmatriculati din viata sociala, ceea ce numea o jurista din Vest «prima moarte», moartea functionala, si aceia sunt cei mai de plans. Eu, cand m-am pensionat, am gasit atat de multe treburi de facut, incat lucrez mai mult decat inainte. Insa trebuie sa recunosc ca una dintre problemele oamenilor in varsta in lumea intreaga este momentul pensionarii, cand se simt batrani, dar foarte capabili, inca in plina floare a activitatii lor, exclusi prin unele legislatii discriminatorii aberante. Batranetea se poate intarzia, dar nu cu medicamente. Daca ai o boala cronica, trebuie sa-ti tratezi boala respectiva. Dar cea mai sigura forma de a-ti mentine capacitatile biologice si mentale este sa le faci sa lucreze, deci sa te misti, sa mergi pe jos, ceea ce eu nu prea fac, sunt foarte sedentar. In special trebuie sa faci o gimnastica permanenta a gandirii, a mecanismelor cognitive, a rascolirilor memoriei, pentru ca, in felul acesta, neuronii continua sa-si aiba activitatea lor, daca nu-i tachinezi, ei incetul cu incetul se atrofiaza. Batranetea poate fi mai confortabila printr-o permanenta activitate si, sa spunem asa, un fel de luare de pozitie optimista fata de realitate. ""