Diana Frances Spencer s-a nascut la 1 iulie 1961, la Sandringham. A trait inca din copilarie in anturajul familiei regale. A urmat cursurile scolii private West Heath din comitatul Kent. In 1978, s-a intors la Londra, unde l-a intalnit pe printul mostenitor Charles, prieten al surorii sale, Sarah (cealalta sora, Jane, se casatorise cu Robert Fellowes, adjunct al secretarului particular al Majestatii Sale).
In perioada 1979-1981, a lucrat la o gradinita de copii din Pimlico. A locuit impreuna cu trei prietene in cartierul londonez Kensington. Primul semn evident al unei legaturi intre Diana si printul Charles l-a constituit prezenta ei, in 1980, la castelul Balmoral, unde familia regala isi petrecea vacanta de vara. Diana a devenit, din acel moment, o prezenta obisnuita in preajma mostenitorului Tronului.
Pe langa aparitiile oficiale, ea s-a consacrat actiunilor umanitare Sprijinul acordat organizatiei "Birthright" (avand ca domeniu de activitate depistarea si tratarea afectiunilor in faza prenatala) si activitatea in sprijinul bolnavilor de SIDA (in special copii) au facut-o extrem de populara. Manifestandu-se, in primii ani dupa casatorie, cu oarecare retineri, Diana a devenit, mai tarziu, un reprezentant al Casei Windsor, sigur pe sine si comunicativ, incercand, in ciuda etichetei de la curte, sa nu-si abandoneze pasiunile vechi pentru societate, dans si muzica pop. Aceste pasiuni ale printesei Diana au fost comentate, incepand din 1987, pe larg de mass-media. Speculatiile asupra unei crize a casniciei cu printul Charles aveau la baza nu atat diferenta de varsta (aproape treisprezece ani), cat interesele diferite ale celor doi soti. Spre sfarsitul anilor '80 au aparut primele zvonuri privind esecul acestei casnicii. Turneul intreprins, in decembrie 1992, in Coreea de Sud - interpretat de mass-media ca o ultima sansa de impacare - n-a salvat perechea princiara de la deznodamantul inevitabil: la 9 decembrie 1992, premierul John Major a anuntat oficial ca printul si printesa au cazut de acord sa se desparta. Diana isi pastra statutul la curtea regala, un venit fix si dreptul de decizie asupra educatiei copiilor.
S-a retras din viata publica
La 16 decembrie 1993, dupa participarea la o reuniune organizata de fundatia caritabila Centerpoint, printesa s-a retras oficial din viata publica. Printesa Diana a fost distinsa cu titlul onorific "Colonel in Chief" al "Royal Hampshire Regiment" si cu titlul de "Honorary Air Commodore" al bazei aviatice Wittering din Cambridgeshire. A fost membru al colegiului juridic Middle Temple (din 1988; a doua femeie din Marea Britanie, dupa regina-mama, distinsa cu acest titlu) si cetatean de onoare al orasului Northhampton (1989). A patronat mai multe organizatii si manifestari, printre care: Festivalul de Muzica si Arta de la Swansea, Scoala regala pentru nevazatori si Asociatia britanica a surzilor, organizatia "Help the Aged", Fondul "Malcolm Sargent" pentru copiii bolnavi de cancer, organizatia de Cruce Rosie a tineretului, Baletul londonez, Academia Regala de Muzica
Diana si printul Charles au avut doi fii: William Arthur Philip Louis de Wales (nascut la 21 iunie 1982) si Henry Charles Albert David, nascut la 15 septembrie 1984.
Diana a murit la 31 august 1997, in urma unui accident de masina survenit in tunelul Alma, din Paris. Printesa se afla pe bancheta din spatele autovehiculului, impreuna cu miliardarul egiptean Dodi Al Fayed, decedat si el in urma aceluiasi accident.
Printesa a fost inhumata pe o insulita din mijlocul unui lac situat in mijlocul proprietatii familiei sale, de la Althorp. La ceremonia funerara, insotita de manifestari de emotie de o amploare nemaiintalnita, au participat peste un milion de persoane. Elton John a compus, ca ultim omagiu "printesei inimilor", melodia "Candle in the Wind". (D.M.)
Date fatidice
Interesant este faptul ca la doar o zi de cand se nascuse printesa Diana, pe 2 iulie 1961, murea scriitorul Ernest Miller Hemingway (foto). El s-a nascut la 21 iulie 1899 la Oak Park, Illinois si a urmat cursurile scolii locale, iar primele sale incercari literare au fost publicate in revista scolii. Dupa absolvirea colegiului a lucrat cateva luni ca reporter la un ziar din Kansas City. A participat la Primul Razboi Mondial, in formatiile auxiliare ale Crucii Rosii americane si a fost ranit grav pe frontul italian. Experienta razboiului l-a inspirat pentru romanul "Adio arme", publicat in Statele Unite in 1929. In 1921 s-a stabilit la Paris, unde a debutat cu volumul "Trei povestiri si zece poeme" (1923). Ulterior a mai publicat romanele de succes "In timpul nostru" (1924), "Suvoaiele primaverii", "Si soarele rasare", "Fiesta" (1926), "Barbati fara femei" (1927), "Moartea dupa-amiaza" (1932), "Castigatorul nu ia nimic" (1933), "Colinele verzi ale Africii" (1935), "Zapezile din Kilimanjaro" (1936) si "A avea si a nu avea" (1937). A efectuat numeroase calatorii in Europa si Africa. In calitate de corespondent de presa, a fost prezent in Spania, in timpul Razboiului Civil. In 1939 s-a stabilit in Cuba. In 1940 a publicat drama "Coloana a V-a" si romanul "Pentru cine bat clopotele". A publicat, de asemenea, povestirea "Peste rau si printre arbori" (1950) si nuvela "Batranul si marea" (1952). A fost distins, in 1954, cu Premiului Nobel pentru Literatura, pentru intreaga sa opera. Bolnav, el a revenit in Statele Unite. La 2 iulie 1961, s-a sinucis, impuscandu-se cu arma sa de vanatoare.