Timp de trei zile, intre 29 iunie si 1 iulie, crestinii il sarbatoresc pe Sfantul Petru, cel care ocroteste recoltele, dar si pedepseste cu fulgere si grindina.
In traditia populara, Sfantul Petru este patronul agricultorilor si de el depinde, in cea mai mare parte, bogatia din hambare. Este firesc ca el sa fie pretuit si temut de sateni, fiind adesea pomenit in rugamintile lor. Despre Sfantul Petru se spune ca a fost un muritor care a fost luat de Dumnezeu in cer. Acolo sade in dreapta Tatalui, Sfantul Pavel aflandu-se in stanga. Alte variante povestesc ca cei doi sfinti se afla in Luna si de acolo privesc cum isi duc viata oamenii. Sfantul Petru este cel mai de seama dintre toti sfintii, pentru ca doar el tine cheile Raiului, deschizand poarta doar celor curati la suflet. Tot Sfantul Petru deschide usile tuturor incaperilor din cer. Oamenii isi inchipuiau Imparatia Cereasca precum o casa mai mare taraneasca, avand multe incaperi, cu hambare pline de grane si mori de macinat. Asa ca nu este de mirare ca Sfantul Petru imparte tuturor hrana. Sfantul Petru este raspunzator de aparitia furtunilor si a grindinei. In cer el fierbe ""pietrele de gheata"" timp de trei zile pentru a le marunti. In felul acesta ele nu vor vatama culturile atunci cand ajung pe pamant sub forma de ploaie. Tunetele care se aud inainte de furtuna reprezinta un semn ca Sfantul Petru nu i-a uitat pe oameni si munca lor si fierbe in continuare pietrele. Atunci cand se supara insa, Sfantul Petru ii cheama in ajutor pe balaurii din cer si impreuna aduna pietrele si le arunca asupra lumii, provocand mari dezastre. Sfantul Petru mai face o minune. Cand loveste cu biciul, din el sar scantei care se transforma imediat in licurici ce stralucesc in mijlocul noptii ca ziua. In bunatatea sa, Sfantul Petru trimite licuricii pe pamant ca sa lumineze calea celor care se ratacesc in paduri sau in locuri pustii. Nu este deloc bine sa tune sau sa fulgere la 29 iunie, pentru ca atunci nucile si alunele nu vor avea miez sau vor fi viermanoase.