Copiii care mint au constiinta greselilor lor, dar se tem de reactiile adultilor vizavi de faptele facute.

Adultii care mint, cu ""m"" mare, nu mai au nici un fel de constiinta si ascund adevarul pentru a se proteja pe ei insisi, pentru a induce in eroare, pentru a profita de o situatie, pentru a obtine niste avantaje etca€¦
Copiii foarte mici (2-3 ani) nu disting fantezia de realitate. La aceasta varsta, ceea ce spun ei ar putea parea minciuna din simplul fapt ca uita realitatea. De exemplu: este acuzat ca a aruncat sulul de hartie in toaleta, dar pretinde ca nu a facut asa ceva. De ce? Pentru ca pur si simplu nu-si aminteste ca a facut asta, mai ales daca au trecut ore bune de la ""incident"". De la 5-6 ani, copiii incep sa faca diferenta: realitate - imaginatie, ireal. La aceasta varsta constientizeaza faptul ca un anumit comportament al lor i-ar deranja pe parinti. Ii incearca deci un sentiment de vinovatie. Asadar, pentru prima data construiesc minciuna, pentru a evita o posibila pedeapsa ori o dezaprobare. De asemenea, ei denatureaza cumva adevarul si pentru a atrage atentia parintilor, cand acesta lipseste.