O amintesc doar cofetariile si restaurantele cu specific turcesc. Nu este amintita in Larousse Gastronomique. Dar sarailia a ramas in memoria gusturilor noastre.

De unde a venit sarailia? E a noastra sau a turcilor? Este un preparat specific sarbatorii de Sfantul Ilie? Se face cu foi subtiri sau cu foi de aluat groase? Imi veneau in cap zeci de intrebari si de abia asteptam sa le gasesc raspuns, pentru ca imi veneau in minte verile in care bunica mea ne pregatea sarailia si ne-a aducea, in curte, la umbra nucului. Ma asteptam sa gasesc o istorie cu un pasa pentru care a fost preparata prima data.
PRIMUL PAS. O profesoara de gastrotehnica. Raspunsul ei: ""Vine de la turci, dar stai sa caut"". Dupa ce a rasfoit carti si dictionare de specialitate, mi-a spus cinstit: ""Nu am gasit si nici eu nu stiu"". A doua oprire in drumul meu am facut-o la un turc, patron de restaurant. Trebuie sa stie macar un indiciu, mi-am spus. Am gresit si de data aceasta. Ce am reusit sa aflu a fost ca la ei s-a inventat. Atat. Atunci, am apelat la domnul Dumitru Burtea, presedintele Asociatiei Bucatarilor si Cofetarilor din Romania. Aceleasi raspunsuri. Plus lamurirea ca nu are nimic in comun cu sarbatoarea de Sfantul Ilie. Noi, romanii, am asociat-o in timpul cand otomanii ""ne vizitau"", dar ea este a lor. Deci, singura sarailie pe care o stiu a ramas cea a bunicii. Si este excelenta, chiar daca nu are nici o istorie legata de mari bucatari si conducatori gurmanzi.