Sarpele casei este batran, mare si frumos. Are cap negru, este galben pe la ochi si este considerat norocul casei, pazitorul ei.
Nu exista casa sau fantana fara sarpele ei. Nu se poate, unde este suflet de om, sa nu existe si sarpele, ca un veghetor, fiindca sarpele casei iubeste oamenii, nu le face rau si nici nu se teme de ei. Ii place sa stea lungit la soare si unde sunt copii care mananca lapte se asaza la masa cu ei.
Este pacat sa-l omoare cineva, cel care faptuieste asa ceva este secerat de moarte naprasnica in cel mult sase saptamani, iar casa este parasita de noroc pentru vecie. Iar daca o casa ramane pustie, sarpele tot acolo sta, credincios locului in care s-a nascut.