Miercuri, 7 iunie, sotii Barry si Georgiana George sunt arestati la Londra in urma unei descinderi a autoritatilor judiciare britanice: Serious Fraud Office si Politia Militara. Din locuinta celor doi sunt ridicate documente, precum si o importanta suma de bani. Pentru presa britanica, aceasta arestare nu inseamna nimic, nici macar o stire de fapt divers. Pentru presa romana, cu atat mai putin. Cu doua exceptii: cotidienele Jurnalul National, la Bucuresti, si The Guardian, la Londra, dedica acestui eveniment spatii importante.

Ambele ziare publica dezvaluiri care lasa cu gura cascata concurenta si provoaca un scandal de proportii in Romania, nu insa si in Marea Britanie.
Rezumand, dezvaluirile privesc mita de 7 milioane de lire sterline, incasata de intermediari pentru ""incaltarea"" armatei romane cu doua vechituri (avand pret de fier vechi 200.000 de lire amandoua) la pretul de 116 milioane de lire. Beneficiarii comisionului ilegal sunt cei doi soti (care au primit un milion) si cel putin un politician roman (care a incasat diferenta de sase). Unica informatie oficiala furnizata de autoritatile britanice este cea privind arestarea celor doi soti si perchezitia, acte procedurale justificate de cercetarea lor pentru coruptie. De unde, asadar, atatea detalii in editiile de a doua zi ale celor doua cotidiene? Aceasta intrebare a fost lansata, ca un mare semn de intrebare, de politicieni si formatori de opinie romani, parca pentru a minimaliza gravitatea dezvaluirilor.
Autenticitatea faptelor prezentate de cele doua ziare, in exclusivitate, fiecare in tara sa, nu poate fi contestata. Politia si Parchetul Anticoruptie au confirmat primirea solicitarilor de asistenta judiciara pe subiectul mitei pentru fregate, formulate de autoritatile britanice cu o luna inainte de arestarea sotilor George. Pentru a pune la punct carcotelile scenaristilor profesionisti, dar si firestile intrebari ale cititorilor, vom spune ca Jurnalul National si, cu siguranta, The Guardian nu au conceput anchetele care au rascolit mediile politice si judiciare de la Bucuresti in cele cateva ore ce-au trecut de la arestarea sotilor George pana la inchiderea editiilor. Cel putin autorul dezvaluirilor din Jurnalul National era la curent din luna noiembrie 2005 cu investigatiile Serious Fraud Office privind mita de 7 milioane de lire oferita pentru achizitionarea fregatelor. Si a lucrat in tot acest timp cu rabdare pentru a obtine informatii, confirmari, pentru a construi schema infractionala cu mijloace jurnalistice in paralel cu autoritatile britanice.
Aproape cert, tot asa au procedat si colegii de la The Guardian. Iar stirea arestarii sotilor George, din dimineata zilei de miercuri, 7 iunie, care nu insemna nimic pentru altii, a provocat agitatie in redactiile celor doua cotidiene. A fost capsa pirotehnica, motorasul care a impus publicarea imediata a anchetelor in stadiul destul de avansat in care se aflau. O ancheta privind criminalitatea sau afacerile de coruptie transfrontaliere nu se face intr-o saptamana, nici intr-o luna. Nu se face conspectand notitele procurorilor si tragand de galci un politai la crasma. Se construieste cu migala si dibacie, angrenand surse diverse, deschizand si inchizand piste de lucru. Doar marile ziare isi permit sa deschida investigatii de anvergura, independente de oportunitatile si favorurile autoritatilor furnizoare de continut. Iar rasplata este pe masura, este increderea si stima cititorilor.
Da, investigatia noastra a mers in paralel cu cea derulata de Serious Fraud Office. In Romania, multora li se pare bizar ca judiciaristii britanici lucreza cu atata discretie, ca nu se grabesc sa aresteze, iar, daca o fac, scopul este sa adune probe si sa opreasca drumul banilor murdari, nu sa se impauneze la televizor zornaind catusele. Specialistilor britanici, circurile judiciare dambovitene cu Patriciu, Tender, Iancu, Vantu,
le-ar starni nu doar zambete condescendente, ci hohote homerice. Pentru ei, eficienta luptei anticoruptie nu se masoara in puncte de rating, ci in retele neutralizate, in milioane de lire scoase din circuitul negru si aduse la buget.

In ianuarie anul acesta, Jurnalul National dezvaluia, in exclusivitate, ca autoritatile britanice au sechestrat bunuri de peste un milion de lire sterline apartinand gruparii de crima organizata constituita in jurul Monei de Freitas, sotia fostului parlamentar Gabriel Bivolaru. Bunurile obtinute din trafic international de droguri si spalare de bani au fost indisponibilizate de Asset Recovery Agency, institutie abilitata din Regatul Unit. Mona si complicii sai nu au fost plimbati pe strazile Londrei cu catuse la maini. Justitia britanica nu a putut dovedi mai mult. Si nici nu s-a aruncat la mai mult, asa cum se intampla la Bucuresti, unde procurori cu cinci ani vechime incearca
sa-si dobandeasca gloria instrumentand dosare ""pollitical correctly"", valabile mai mult la televizor decat in salile de judecata.

Cazul mitei pentru fregate este un scandal de presa, declansat de Jurnalul National si The Guardian. El este insa in egala masura o afacere judiciara care atarna de un fir de ata. Orice miscare semnificativa a Directiei Nationale Anticoruptie, competenta in instrumentarea cauzei, va fi stimulata de la Londra. Englezii, ei si numai ei, detin conturile in care a fost depusa mita. Faptul ca au actionat abia acum cinci zile, desi urmaresc cazul de un an, dovedeste ca au aflat circuitul banilor si, poate, numele din spatele conturilor. Dupa cum se vede, britanicii nu se grabesc, pentru ca graba strica treaba si lor le place treaba bine facuta. Scandalul, care acum stagneaza, va fi relansat abia atunci cand ei vor face urmatorul pas.