La 3 noiembrie 1947, Adrian Holman, ambasadorul Angliei la Bucuresti, expediaza la Foreign Office Raportul confidential nr. 262, despre personalitatile din Romania primilor ani postbelici. Descoperit de Gheorghe Buzatu la Public Record Office, din Kew, London, in 1994, documentul contine amanunte deosebite despre principalii actori politici ai momentului.

Oamenii regimului sunt abordati cu o privire chiorasa. Deseori asta pune sub semnul indoielii unele informatii, usor de suspectat ca fiind culese din cercurile taraniste si liberale, simple colportari de zvonuri de cafenea. Portretul lui Gheorghiu-Dej e patrunzator, corect in detaliile de psihologie: ""Incercat la scoala grea a vietii, dupa Lovitura de stat, loialitatea sa partinica, energia si abilitatea nativa au fost folosite de comunisti pana la devenirea sa drept una dintre cele mai importante rotite autohtone. E unul dintre acei tipi «sfrijiti si flamanzi», cum apare cu figura sa sarmoasa, cu ceva nesanatos in infatisare, ochi arzatori, inteligenti, si el se bazeaza in chip personal pe ani bogati. Colegii ii zic, incet si indaratnic, dar nu-i neaga o reala abilitate"".
BARFE LA MODA. Cand trece insa la dezvaluiri despre asa-zise mismasuri ale liderului comunist, autorul o scranteste rau. Rau de tot. Astfel, dand curs barfelor la moda in Bucurestii de cafenele, Raportul se deda la astfel de informatii: ""Ca ministru al Comunicatiilor, a fost prompt contactat de N. Malaxa, industriasul specializat in fabricarea si repararea echipamentului feroviar, si generos mituit, primind o casa splendida, alte articole si un suvoi de bani. In prima luna dupa ce a devenit ministru, el a aprobat un contract cu Malaxa de 2 bilioane lei pentru reparatul locomotivelor si al masinilor de transport de care a beneficiat si Comitetul Central Comunist. Dej s-a implicat, de asemenea, in despagubirile date de guvern lui Malaxa in valoare de 2.500.000 dolari"". Ambasadorul englez repeta o grava greseala de apreciere a politicienilor din partidele istorice. Neputincioase in a sesiza noutatea adusa de comunisti in politica din Codrul Vlasiei, formatiunile democratice dau curs ticului opozitionist interbelic: atacarea pe teme de coruptie. Comunistii erau insa altfel de politicieni. Chiar daca, dupa parvenirea la putere, se vor dedulci si ei la privilegii, naravul coruptiei le ramane strain.
DESPRE VICTOR DOMBROWSKI. E inca primar al Bucurestilor. Stalp al camarilei lui Carol al II-lea ca ofiter aflat in fruntea Regimentului de Garda Calare si profesor de calarie al lui Mihai, e trecut in rezerva de Antonescu sub suspiciunea de coruptie. Implicat in complotul impotriva Maresalului, e numit primar general al Capitalei dupa Lovitura de stat de la 23 august 1944. Gratie lui Adrin Holman, ajung pana la noi informatii de barfa subtire despre Victor Dombrowski. Aflam astfel ca primarul general al Capitalei ""s-a casatorit, in 1915, cu Helen Vasescu (ea divortase de un elvetian, M de Molle), sperand sa obtina avantaje de la familia femeii. Citiva ani mai tirziu, cind nevasta-sa a vrut sa divorteze, el a pretins o suma de bani pentru a fi de acord. I s-a refuzat. Dupa aceea, merge in Basarabia, unde ca maior in Regimentul de Rosiori 6 se spune ca s-a varat in niste afaceri umbroase. Se recasatoreste, in 1921, cu Domnisoara Katzman Butiny, proprietara domeniului Dandusani in judetul Balti (Basarabia). Are cu ea doi copii, un baiat si o fata. La moartea nevestii, zece ani mai tirziu, revine la Botosani si, mai apoi, la Iasi. Prieten bun cu Generalul Ilasievici (polonez ca origine), Victor Dombrowski e recomandat Regelui Carol al II-lea sa fie ofiter comandant al Regimentului de Garda Calare. A fost foarte apreciat de Carol al II-lea si, desi ofiter sarac, a fost promovat general si primar al Bucurestiului. In acest timp, a fost amantul Doamnei Marta Mitilineu, o fosta «leoaica», care a cunoscut multi insi. Se casatoreste, din nou, cu Gabriela Djuvara, sora ministrului de Justitie, un ins foarte cunoscut pentru lucrarile sale. Gabriela a murit in urma cu doi ani"".

NIMIC NU SE PIERDE