Copiii nostri sunt in Europa?

Cred ca 1 Iunie ar trebui sarbatorit in familie si in societate mai sincer si mai convingator decat alte zile acoperite cu un festivism de doi bani. Copiii acestei tari, de la bebelusi pana la studenti, ar trebui sa fie investitia prioritara, pe termen lung, inaintea oricaror industrii, agriculturi, infrastructuri. Departe de a fi asa, starea actuala a generatiilor viitoare ne obliga sa ne intrebam daca, in eventualitatea ca vom intra odata si odata in Europa, ne vom lua si copiii cu noi. Nu voi analiza aici starea sistemului de invatamant, a sistemului sanitar pediatric, a asistentei sociale sau a institutiilor care ar trebui sa se ocupe de protectia minorului ori de stoparea violentei in familie.
Va invit numai sa meditati asupra catorva dintre anomaliile aparent neinsemnate cu care se confrunta parintii in tentativa legitima de a-si creste si educa vlastarele in siguranta, civilizat, fara constrangeri sau inhibitii. Magazinele noastre sunt pline cu jucarii grotesti, care se strica dupa numai cateva minute de ""joaca"" sau care pur si simplu pun in pericol integritatea fizica, sanatatea copilului. In librarii, pe tarabe improvizate ori la chioscurile de difuzare a presei, o trista pleiada de edituri scoate la vanzare tot soiul de carticele pe coperta carora sunt tiparite numele unor mari povestitori si titlurile unor minunate povesti. La lectura constati cu stupefactie ca un semidoct a mutilat textul original, oferind copiilor o varianta oribila, imposibil de citit. Laudabil efortul de a infolia si un CD cu jocuri sau cu varianta ""calculatorista"" a povestii. Din nefericire, si in acest domeniu multe produse sunt complet ratate din punct de vedere grafic sau al soft-ului. Canalele de desene animate difuzeaza o prea mare cantitate de filme care propaga violenta, limbajul vulgar, egoismul, rautatea. In general, oferta de divertisment educativ pentru copiii de toate varstele este extrem de saraca.
Nu vreau sa mai zic nimic despre problemele mai grave si mai complexe ale productiei, importurilor si vanzarii de hainute, incaltaminte, alimente sau mobilier pentru copii. Marturisesc cu strangere de inima ca am scris acest editorial gandindu-ma numai la copiii nascuti si crescuti la oras, in familii cu venituri peste medie. Situatia celor proveniti din mediul rural ori din familii foarte sarace este absolut dramatica, sansele lor de progres fiind nedrept si infinit mai mici. Pentru ei ar trebui sa se trezeasca odata intreaga societate romaneasca, de la guvernanti la clerici, de la educatori la jurnalisti, de la medici la comercianti. Lor, in primul rand, mica redactie a acestui supliment le dedica un numar intreg si le trimite cele mai bune ganduri de 1 Iunie.

---

Despre autor: