Nu mai are loc in bucatarie din cauza teatrului pentru copii

""Suntem o companie care din 2 decembrie si pana in data de 24 avem 52 de evenimente de gestionat"", ma prinde Emilia rasfoindu-i, nepoliticosul de mine, calendarul de birou, aproape negru de insemnari. Ce introducere apriga. Si eu care aveam de gand sa spun ceva amuzant. Na, ca mi-a pierit si ideea! Pierdut muza! Gasitorului, recompensa literara!
""Asta ca sa-ti spun doar despre perioada sarbatorilor de iarna. Altfel... Doar azi am avut noua evenimente pana la ora asta."" Dau sa ma uit instinctiv la ceas, desi stiu ca-i abia cinci (trecute fix - na! - si nu din cauza mea; traficul, domne!). ""De altfel, «Libelula» s-a transformat dintr-o trupa de teatru intr-o companie in momentul in care am completat partea de spectacol de teatru cu cea de servicii, adica diverse evenimente pentru copii."" Imi face semn sa-mi las geanta pe fotoliu. (N-o las nici mort! Toata viata mea-i acolo - ma port de parc-as fi trait in gara.) Dar fac intocmai si-o urmez in bucatarie. Dogoarea oalei puse pe foc ma ia in primire fara veste. Peste tot, saci si pachete. ""Totosii spiridusului"", apuc sa citesc pe o cutie ce se iteste de deasupra dulapului plin pana-n tavan.

PRIMA DRAGOSTE. ""Eu am absolvit sectia de papusi si marionete destul de tarziu, prin 2001. In a€™88, cand am inceput, nu exista o facultate de profil, iar studiile de teatru ne erau cumva echivalate ca sa putem profesa. Am fost actrita mai intai la Teatrul de papusi din Brasov, apoi la Cluj. De prin a€™95 insa a inceput sa bata si pentru mine un aer de libertate. Cam tarziu, ce-i drept, dar am zis gata cu sistemul asta care se misca atat de greu, si-am pornit-o pe cont propriu. A fost o cale mult mai simpla. N-am gandit asta la vremea respectiva, dar, privind retrospectiv, a fost un drum pe care deja il cunosteam si o meserie de care eram deja indragostita.""
Pe masa, dincolo de aragazul pus mestereste pe treaba, se aduna, sub tratament bucataresc, cele de trebuinta doamnei casei. ""Reteta asta o stiu de la Relu, sotul meu. Sper sa-mi iasa la fel de buna ca si lui"", adauga si rade.
Cafeaua din fata mea imi face declaratii de dragoste. Tot privind spre bucate, prind si eu curand a-i sopti ceva la urechea-i bruna.

INTUITIE. ""Daca e sa citesti un text al unui spectacol de-al nostru nici n-ai crede ca este pentru copii"", presara Emilia pulbere de seriozitate peste gandurile mele de-amor indulcit cu potriveala. In ceasca, noaptea se destrama. ""Pentru ca e scris asa cum cred eu ca trebuie sa te adresezi copiilor, adica fara obligatoriile, din pacate, prosteli ale celor mari atunci cand se afla in fata unor copii. Spun asta pentru ca unui copil, in loc de o propozitie lunga, trebuie sa-i dai o fraza scurta si sa-i lasi lui loc sa o scrie. Ei au nevoie acuta sa auda ceva, iar de acolo sa mearga singuri mai departe. De aceea si scenografia spectacolelor e foarte simpla. Asta nu pentru ca n-am putea sa construim decoruri sau sa gandim costume elaborate. Avem atelier de tamplarie, de croitorie, avem tot ce ne trebuie. Dar m-am gandit ca trebuie sa-i dau copilului putin, ca sa-i creez un spatiu pe care el insusi sa-l umple. De-asta avem un spectacol intr-o cutie de pantofi, de-aia avem un alt spectacol in care aproape nu se vorbeste. Si nu e neaparat o cunoastere a psihologiei copilului, ci mai degraba o intuitie. Atunci cand lucrez la un text, stiu deja si cum va fi spectacolul. De aceea si insist ca actorii sa rosteasca textul exact asa cum este scris. Iar acolo unde le spun ca vor fi reactii din partea copiilor, de fiecare data ele apar. Din pricina asta spun ca este vorba mai degraba de intuitie."" Pauza. ""Eu nu am copii."" Spune si-si aprinde o tigara. ""E, poate, copilul din mine"", se grabeste sa adauge. ""E copilul ala caruia vreau eu sa-i spun niste lucruri si care imi spune cand totul e ok."" Soarbe o gura de cafea. Eu nu vreau sa fac altminteri, iar sunetul ascutit al cestilor asezandu-se pe farfurioare da raspuns bolborositului grav ce vine dinspre aragaz.