Intre 23 august 1944 si 6 martie 1945, pentru ziaristii occidentali acreditati in Romania, ca si pentru romanii care reprezentau diverse ziare si agentii de presa occidentale la Bucuresti au fost momente de relativa euforie. Dupa instalarea la conducerea tarii a guvernului Petru Groza, pe masura ce represaliile, restrictiile si cenzura deveneau lege, acestia au inceput sa se retraga pe rand, spre un liman in care aerul era cat de cat respirabil.

Printre ultimii care au reusit sa paraseasca Romania intact s-a numarat si ziaristul american Reuben H. Markham. Se imprietenise cu Nicolae Carandino si l-a sfatuit, deoarece in rasaritul european curand se va ingrosa gluma, sa plece impreuna peste Ocean. Putea aranja asta prin relatiile sale de la Legatia americana din Bucuresti. Insa ziaristul roman a respins oferta, convins ca, in cazul cand rusii vor incerca sa instaureze un regim comunist dur in Romania, Occidentul va interveni sa-i descurajeze. Iar Reuben H. Markham i-a spus: Nicule, in timpul razboiului, propaganda americana i-a creat lui Stalin o asemenea statura eroica incat va trece cel putin un deceniu pana cand compatriotilor mei le va fi scoasa din cap aceasta imagine. Si, pana atunci, veti muri in puscariile comuniste si tu, si Iuliu Maniu, si toti ai vostri. Nicolae Carandino nu l-a ascultat, cum nu l-a ascultat nici pe Pamfil Seicaru la 10 august 1944. Nicule, i-a spus patronul Curentului, vin rusii gramada, hai cu mine in Spania! Insa interlocutorul sau s-a incapatanat sa ramana in tara, considerandu-se om de stanga, caruia rusii nu aveau sa-i reproseze nimic. Cat esti tu de stanga, au fost ultimele cuvinte ale lui Seicaru, de cravata pe care o porti te vor spanzura. Ceea ce aproape ca s-a si intamplat.
SPIONUL NIMANUI. Dintre ziaristii straini de la Bucuresti, cu o soarta ambigua si ingrata s-a confruntat Charles Philippe Gyr, nascut in 1890 la Lucerna, in Elvetia. Dupa absolvirea studiilor universitare, lucrase ca inginer in Austria, la österreichische Dynamo Werke, in Linz. In 1924 a descins la Bucuresti, recomandandu-se drept ziarist si colaborand initial la Bukarester Tagespost. Impreuna cu profesorul Alfred Müncke, a reusit sa sustraga aceasta gazeta din patrimoniul comunitatii apolitice germane din tara si s-o puna la dispozitia organizatiilor naziste in ascensiune, sub noua titulatura de Bukarester Tageblatt. De atunci inainte, ziarul a fost subventionat de Legatia germana din Bucuresti.
In anii a€™30, Charles Gyr era acreditat in Romania de urmatoarele publicatii si agentii elvetiene de presa: Schweizer Presse Korrespondenz, Neue Berner Zeitung, St. Gallen Tageblatt, Geneva Presse Service, Schweizerische Mittelpresse si Agentia Telegrafica Elvetiana. Pe acest temei a fost admis in conducerea Asociatiei Presei Straine din Romania si s-a introdus in numeroase cercuri diplomatice si guvernamentale ale timpului. Una dintre cele mai durabile relatii le-a stabilit cu diplomatul german Herman von Ritgen, in beneficiul caruia a prestat servicii de informator. Dupa instalarea Misiunii Militare Germane in Romania a devenit informator al lui Kurt Peter Geissler, Kriminalrat SS. De asemenea, a servit ca translator intre diversi vectori informativi germani si legionarii romani, fiind un initiat in complicatele lor combinatii. Intre altele, dupa infrangerea rebeliunii legionare, a fost martor ocular al plecarii clandestine a lui Horia Sima din tara.
O legatura mult mai discreta s-a stabilit intre Charles Gyr si locotenent-colonelul Roman Loos, fost consilier la directia de politie din Viena, cu care se va reintalni la Atena, cand acesta era seful politiei militare germane a trupelor de sub comanda generalului feldmaresal Wilhelm List. Apoi, Kurt Peter Geissler fiind expulzat din Romania, atentia lui Gyr s-a concentrat cu prioritate asupra captarii prieteniei noului atasat de politie al Legatiei germane, Gustav Richter. In scurt timp a devenit si informatorul acestuia, mai ales in ceea ce privea problemele evreiesti. In anii razboiului, calatorind frecvent in Bulgaria, Grecia si Turcia, pasamite ca ziarist, a acceptat sa intermedieze corespondenta sionistilor din Romania cu comitetul de salvare de la Istanbul, in speta cu Charles Haim Barlas. Comitetul asigura securitatea emigrarilor evreiesti legale si ilegale din Romania spre Palestina. Bineinteles, fotocopiile acestei corespondente, efectuate la atelierul Julieta de pe Calea Victoriei, ajungeau sistematic la Gustav Richter. Aceeasi soarta a avut-o si corespondenta transmisa de dr. Wilhelm Filderman la Istanbul prin aceeasi filiera.
In schimb, Charles Gyr nu i-a mai raportat lui Gustav Richter un mesaj al lui Charles Barlas pentru Mihai Antonescu, vicepresedintele Consiliului de Ministri de la Bucuresti. Un mesaj similar i l-a incredintat si lui Radu Lecca, comisar al guvernului pentru relatiile cu evreii. Merita a fi semnalat si faptul ca, aflandu-se in acel moment in Turcia, Charles Gyr a fost primul ziarist occidental care a publicat in presa elvetiana un reportaj coerent despre tragedia emigrantilor de pe vasul Struma. Acest reportaj fiind preluat in majoritatea cotidienelor de mare tiraj din tarile coalitiei antinaziste.
VREMEA DIZGRATIEI. Probabil nu se va sti niciodata pentru ce serviciu de spionaj a lucrat cu adevarat. Poate nici nu a avut un stapan veritabil in aceasta meserie periculoasa. Insa, in mod cert, era grav atins de mania trocului de informatii. Recepta de la toata lumea si vindea tuturor celor interesati, de la Istanbul, Atena, Sofia si Bucuresti, iar beneficiile le investea in obiecte de pret. Dupa 23 august 1944, desi din Karl Gyr redevenise Charles Gyr, a fost exclus din Asociatia Presei Straine, fiind considerat un colaborator al nazistilor. In Elvetia nu indraznea sa plece, deoarece prietenul sau Hans Welthi, tot ziarist, ajuns la St. Gallen, fusese condamnat la doi ani inchisoare pentru aceeasi culpa de a fi divulgat lui Gustav Richter corespondenta secreta a sionistilor. La Legatia elvetiana din Bucuresti nu mai era bine primit.
Urmarit indeaproape de Siguranta, s-a ascuns o vreme pe la diverse amante, traind din vanzarea unor bijuterii acumulate in timp. Intr-un tarziu a reusit sa intre in contact cu un comisar de politie, Vintila Weiss, care i-a promis ca-l va scoate din tara contra unui comision corespunzator, fireste. Insa Vintila Weiss a fost curand arestat si, prin interogarea lui, s-a ajuns si la Charles Gyr. Acesta a fost retinut la 23 mai 1950, la aproape doi ani dupa transformarea Sigurantei in Securitate. Cei care l-au arestat nu au stiut cum sa-l claseze, cazul fiind totalmente atipic, si l-au introdus in lotul sionistilor pe care-i tradase candva, ajunsi si ei in detentie. La 31 ianuarie 1952, sub o noua ancheta, a incheiat redactarea intregii povesti a carierei lui de spion pe cont propriu, intr-o depozitie autografa care numara peste o suta de file, scrise de mana, marunt. A fost eliberat abia in 1955, cu obligatia de a se repatria in Elvetia. Depozitia la care ne referim acopera un capitol intreg de istorie secreta, incitant pentru publicul larg si putin cunoscut istoricilor.
O VICTIMA A CUPIDITATII. Dupa 23 august 1944, ziaristul Frank Edward Stevens a revenit in Romania, in cadrul Misiunii Militare Americane, fiind instruit corespunzator de serviciile OSS, precursoare ale CIA de astazi. Din 1945 pana in 1949 si-a reluat activitatea de indrumare a filialei organizatiei YMCA din Romania, supranumita si ACT (Asociatia Crestina a Tinerilor). In acelasi timp a indeplinit si sarcini politice si informative, atat in cadrul Misiunii Militare Americane, cat si, mai tarziu, in beneficiul Legatiei americane de la Bucuresti. In aceasta perioada, asupra evolutiilor sale din Romania plutesc anumite dubii, in sensul ca multi cetateni romani dintre cei care au fost arestati au avut in prealabil relatii cu el, confesandu-i sentimentele lor anticomuniste.
Exista motive temeinice sa apreciem ca a facut un joc dublu, lucrand nu numai pentru americani, ci si pentru organele autohtone ale Sigurantei. ""Intr-un cerc intim - consemna o nota a Sigurantei din 16 mai 1945 - , ziaristul american Stevens a declarat ca discursul premierului Churchill va provoca o accelerare a precizarii raporturilor dintre anglo-americani si rusi. In trei-patru saptamani, a declarat acest gazetar, se va sti daca mai este posibila colaborarea politica a aliatilor si dupa razboi. Sunt toate indiciile sa se afirme - a mai precizat acest gazetar - ca aceasta colaborare cu Rusia este putin probabila, pentru ca Moscova nu a respectat nici unul din angajamentele pe care si le-a luat pana acum la Yalta."" S-ar mai fi auzit ca Molotov va fi schimbat cu Litvinov. Atunci ar insemna ca, prin Litvinov, care ""are relatii in cercurile politice si financiare din Statele Unite"", Moscova ar dori totusi sa intretina relatii bune cu americanii si britanicii. Cu Molotov asemenea relatii erau im-posibile. Fireste, in buna parte, tot ceea ce afirma Frank Edward Stevens era valid, insa toti cei care s-a intamplat sa-i asculte tiradele au ajuns la Jilava in timpul primului val de arestari operate dupa criterii politice sub guvernarea lui Petru Groza.

PRESIUNI. Ziaristi straini convocati la Ministerul Propagandei pentru a fi pusi la curent cu noile realitati comuniste