Prazul este cunoscut de mii de ani de asiatici si a fost introdus in Europa de greci si de romani. Astazi este o leguma foarte comuna bucatariei nord-europene. Desi la noi este cunoscut ca fiind leguma specifica Olteniei, prazul a fost cult

Prazul este cunoscut de mii de ani de
asiatici si a fost introdus in Europa de greci
si de romani. Astazi este o leguma foarte comuna bucatariei nord-europene.

Desi la noi este cunoscut ca fiind leguma specifica Olteniei, prazul a fost cultivat pentru prima oara in Asia Centrala in urma cu mii de ani.
Mai apoi, descoperindu-i proprietatile, grecii si romanii il consumau mai ales pentru efectele benefice asupra gatului. Imparatul roman Nero manca praz in fiecare zi pentru a-i face vocea mult mai puternica.
Tot romanii au introdus prazul pe teritoriul actual al Marii Britanii, pentru ca temperaturile scazute de acolo ii permiteau sa creasca. In Tara Galilor, prazul si-a castigat un renume foarte bun. In batalia impotriva saxonilor din anul 1620, galezii au purtat fire de praz la chipiu si astfel au reusit sa se diferentieze de adversar. Aceasta tactica i-a ajutat pe galezi sa invinga.
PASTRARE. Atunci cand achizitionati praz, trebuie sa fiti atenti sa aiba frunzele de culoarea verde inchis. De asemenea, nu trebuie sa cumparati praz de dimensiuni foarte mari, pentru ca acesta va fi foarte fibros si nu va putea fi gatit asa cum trebuie.

Daca nu il preparati imediat ce l-ati cumparat, prazul trebuie pastrat in pungi de plastic, nespalat, la o temperatura scazuta. In acest caz poate fi pastrat una sau doua saptamani. Daca il gatiti, nu tineti prazul mai mult de doua zile, nici macar in frigider, pentru ca este foarte perisabil.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.