In Romania, daca exerciti o functie publica, e bine sa nu faci nimic. Doar asa nu vei avea probleme cu presa sau cu societatea civila. In plus, inactivitatea este generos rasplatita de clasa politica cu mandate parlamentare si cu functii publice. Dupa standardele politicienilor nostri, capul la cutie inseamna maturitate si echilibru. Mai de pret decat proiectele sunt ""informarile"", loialitatea sau atasamentul fata de cauzele si luptele partidului. Daca ""luptatorii"" sunt remarcati, laudati si promovati, de ""ganditori"" nimeni nu are nevoie. Iata de ce, insi fara idei si fara opera au succes la presa, sunt apreciati in societatea civila si in politica, lasand impresia ca sunt de neinlocuit. A face ceva in Romania inseamna, in primul rand, sa-ti asumi riscuri. Riscul de a fi calcat in picioare de jurnalisti incapabili, de a fi acuzat de iacobinii societatii civile, de a nemultumi politicienii sau de a fi cercetat de DNA ca urmare a unei anonime sau a sesizarii din oficiu. De pilda, daca aduci BBC-ul si pe Deutsche Welle la Bucuresti inseamna ca la mijloc e o manarie. Imediat se gasesc jurnalisti bine informati care stiu cu certitudine ca licentele au fost date in schimbul concedierii lui Traian Ungureanu si al altor avantaje!
Daca te lupti ca in Romania sa existe un radio pentru copii, lucru unic in lume, a doua zi fie un ziarist, fie un reprezentant al societatii civile va sugera existenta unei spagi sau al unui interes personal. Iar daca sprijini Biserica Ortodoxa Romana sa aiba o retea nationala de radio, dupa model european, precis esti pesedist si corupt. Daca faci un muzeu al hartilor si cartilor vechi, o deranjezi pe dna Alina Mungiu Pippidi care va cere procurorilor sa cerceteze provenienta cartilor si hartilor respective. Daca faci un muzeu de arta moderna, intr-o tara in care cultura e la pamant, te denunta cel mai controversat arhitect roman, dna Anca Petrescu. Suparata foc, pentru ca nu a fost lasata sa termine proiectul initial al Casei Ceausescu (zisa a Poporului), dna Petrescu a cerut PNA-ului sa-l cerceteze pe dl Adrian Nastase pentru abuz in serviciu. Nemultumita ca PNA a dispus neinceperea urmaririi penale, dna Petrescu a mers mai departe, la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Aici, procurorul de sedinta a constatat ca ""exista indicii temeinice privind abuzul in serviciu"" drept pentru care instanta a admis contestatia si a dispus ""trimiterea cauzei la Parchet in vederea inceperii urmaririi penale"". Oare cum poti sa constati astfel de lucruri stand pe scaun si citind niste hartii, fara sa fi vazut macar o data muzeul? Mai mult, lumea artei tace. Nici o lista cu semnaturi in favoarea dlui Nastase, liste care in alte cazuri erau gata a doua zi, nici un protest impotriva demersurilor aberante ale dnei Petrescu.
Daca organizatia Mental Disability Rights International atrage atentia asupra situatiei copiilor cu dizabilitati aflati in institutii specializate, un sobor de persoane, in frunte cu dna Nicholson, sare la gatul autorilor, acuzandu-i de intoxicare, manipulare, lobby in favoarea adoptiilor. Oficiali romani si reprezentanti ai unor organizatii neguvernamentale, abonate la finantari din bani publici, sustin ca, in realitate, copiii cu dizabilitati traiesc in mijlocul unui paradis. E suficient sa mergi intr-o maternitate sau intr-un spital pentru copii ca sa vezi mizeria si indiferenta cu care acestia sunt tratati. Si de ce ar fi rau daca s-ar permite adoptia copiilor cu dizabilitati? E mai bine sa traiasca intre zidurile institutiilor specializate? De fapt e vorba de standarde. Profesionale, deontologice sau de gandire. Dupa standardele noastre, un muzeu national dedicat artei moderne costa prea mult. Ideal ar fi fost sa nu-l facem pentru ca n-ar fi costat nimic. Altii cred ca mai importante ar fi fost dormitoarele familiei Ceausescu, in locul carora s-a ridicat muzeul. Daca BBC n-ar fi primit licente la Bucuresti si Timisoara, ele ar fi revenit unuia de-al nostru. Iar daca Radio Trinitas n-ar fi existat, retelele altora ar valora mai mult. Dupa aceleasi standarde, pentru penitenciare nu era nevoie de aparatura medicala. In definitiv, de ce sa-i faci tomografie unui detinut cand poti sa-l plimbi pe la alte spitale? Mai departe, standardele ne tradeaza si in cazul copiilor cu dizabilitati. Noi consideram ca e suficient sa le schimbam hainele si sa-i hranim, pentru ca de afectiune nu poate fi vorba. Dormim linistiti si avem constiinta impacata cat timp ii stim pe copiii problematici fie in institutii specializate, fie imprastiati la tara prin gospodarii dintre cele mai sarace. Da, sunt standarde demne de very stupid people. P.S. Dna Monica Macovei este singura persoana sustinuta neconditionat de presa si de societatea civila. Ce mai conteaza ca la Bruxelles critica guvernul din care face parte, sustinand ca domnia sa este singura garantie a luptei impotriva coruptiei. Faptul ca doreste instaurarea unui regim pe placul procurorilor, cu telefoane ascultate si agenti care sa dea buzna oricand in casele oamenilor nu ingrijoreaza pe nimeni. Nici angajamentele luate la Bruxelles, unde a promis 35 de dosare de mare coruptie dintre care 4 pentru oameni din guvern. Nu mi-e teama sa sustin ca dna Macovei este un pericol pentru drepturile si libertatile noastre. Nicaieri in lume un procuror nu a fost desemnat sa faca reforma in justitie.